La cules în Ţara viei şi a vinului

Dialog cu un podgorean pesimist

Situat într-o unitate de relief prielnică pentru cultivarea viţei-de-vie, judeţul Vrancea este recunoscut la nivel naţional, şi nu numai, pentru calitatea vinurilor produse.

Suprafaţa viticolă vrânceană este împărţită în trei mari podgorii: Panciu, Odobeşti şi Coteşti. Aproximativ 25.000 ha de vii rezultă adunând suprafeţele celor trei podgorii.

Importanţa viticulturii la Ţifeşti

Centrul viticol Ţifeşti este situat în podgoria Panciu, cea mai mare dintre podgoriile vrâncene. Principala ocupaţie a tifeştenilor este viticultura, acest lucru reieşind şi din întinsa plantaţie de vie, care ocupă aproximativ 40% din suprafaţa totală a comunei.

Fiecare cetăţean deţine o parcelă mai mare sau mai mică de vie.

În acelaşi timp, cetăţeanul de rând munceşte pentru a avea o recoltă cât mai bogată, după cum ne mărturiseşte unul dintre săteni, Vasile Botez.

Aşa cum îi stă bine unui vrâncean, acesta ne-a prezentat suprafeţele de viţă-de-vie. De-a lungul vieţii, acesta a reuşit să dobândească un hectar de vie cultivat pentru masă şi vin.

Viitorul aparţine marilor producători

Gazda noastră, Vasile Botez, ne invită la o scurtă călătorie printre plantaţiile viticole din zonă. El ne prezintă fiecare soi de struguri, realizându-se astfel un dialog cu privire la cultura viţei-de-vie.

– Nea Vasile, care este secretul unei recolte reuşite?

– Sunt multe de făcut, dar cel mai important lucru este tratarea viei încă din primăvară, atunci când nu a dat încă mugurul. Apoi, pe parcursul anului se mai adaugă 3-4 stropiri în funcţie de cantitatea de precipitaţii căzute, dar şi de alţi factori.

– Ce ne puteţi spune despre situaţia actuală a producţiei de struguri?

– A fost un an dificil deoarece am avut de suferit din cauza iernii care şi-a prelungit şederea, dar şi a ploilor care, la un moment dat, au fost prea multe. Este bine şi aşa, pentru că peste 10-15 ani noi nu vom mai fi, vor exista doar producătorii importanţi.

Speranţa unei valorificări mai ample

Am aflat, de asemenea, că sătenii obişnuiţi aleg să-şi vândă strugurii, neavând posibilitatea de a păstra vinul în condiţii optime. Şansa de cooperare cu complexele de vinificaţie nu mai este actuală, atât timp cât industriaşii nu se dovedesc a fi parteneri corecţi.

– Dacă viile vor fi cumpărate în viitor de către producătorii care au o piaţă de desfacere mai bună, zona Vrancei va fi recunoscută la înalta sa valoare. Cred că ţara asta merită o şansă deoarece avem resurse pentru o viticultură bogată. Cum alţii pot şi noi nu?

Iată un punct de vedere al aceluiaşi sătean, care încă mai speră într-un viitor mai favorabil al zonelor rurale.

Larissa SOFRON