cemrom doloflor

Distorsiuni pe piaţa strugurilor

Share Button

Studiu de caz: podgoria DEALUL MARE

Toamna aceasta a adus în viile din celebra podgorie Dealul Mare o mare insatisfacţie pentru viticultori: recolta de struguri de vin se anunţă a fi una dintre cele mai mici din ultimii 20 de ani. Sigur, anul a fost extrem de vitreg pentru vie, gerurile din iarnă, ploile îndelungi din vară, dar mai ales sărăcia oamenilor au lăsat celebra podgorie aproape descoperită în faţa naturii. Datele statistice ale Direcţiei agricole Prahova sunt relevante: media la hectar sub 2.900 kg. Asta la momentul când recolta s-a strâns de pe cea mai mare parte din suprafaţa de 8.000 ha vie pe rod! Starea de spirit a oamenilor apare ca fiind şi mai grea atunci când vine vorba să-şi vândă bruma de recoltă, preluată, cum vom vedea, la preţuri de batjocură. Dar să vedem situaţia de la faţa locului!

Chiar dacă sunt puţini, strugurii se dau pe degeaba

În inima podgoriei – la Tohani-Gura Vadului – viţa-de-vie ocupă o suprafaţă foarte mare: 1.000 ha. O parte a câtorva firme mari, de renume, o alta a micilor fermieri din localitate. La aceştia din urmă este jale, declară unul dintre ei, Constantin Lungu, primarul comunei. Mai în glumă, mai în serios acesta mai spune că mulţi localnici, la culesul viei, în loc de ciorchini, s-au ales cu… frunze. Şi, culmea, procesatorii oferă preţuri foarte mici: între un leu şi un leu şi cincizeci de bani.

Faptul ni-l confirmă şi alţi cultivatori cu care stăm de vorbă. Ei recunosc însă că producţia mică este cauzată de faptul că nu au aplicat tehnologia, că „au scăpat via din mână“. Asta fiindcă nu au avut bani. Alţii mai explică că şi gerurile din iarnă au distrus multe dintre cele mai bune plantaţii. Perfect adevărat, declară specialiştii în domeniu. Iar acum, iată, culeg câte o căruţă – două de struguri la pogon şi sunt nevoiţi să-i vândă la preţurile mici oferite de diferite firme. Or, aceasta înseamnă să-i dea pe degeaba.

Procesatorii o ştiu pe a lor

La Ceptura, localitate vestită prin vinurile sale roşii şi prin recolte mari de struguri de masă, există acum o producţie foarte slabă. Primarul Gheorghe Pană şi agentul agricol Viorica Petrică declară cu amărăciune că multe vii arată acum ca şi cum ar fi fost culese înainte de a intra în ele culegătorii… Cu toate acestea, preţul de achiziţie a strugurilor, oferit de firmele de procesare este prea mic faţă de cât speră. Adică, un leu şi ceva kilogramul! De unde să-şi mai scoată oamenii măcar cheltuielile?

Gândurile bat spre formele asociative

FÂNTÂNELE. Dumitru Mateiu, primarul comunei, declară că nu ştie cu cât se vor alege la finalul culesului şi nici câţi dintre ei vor mai fi în stare să-şi scoată, în vreun fel, banii cheltuiţi. Oamenii realizează că ar fi fost bine dacă ar fi avut organizată o cooperativă, ca-n alte părţi, o asociaţie de profil… Primarul mai spune că a venit timpul să se reconsidere atitudinea faţă de formele asociative.

Aceeaşi opinie are şi un alt cunoscut viticultor din comuna vecină, Vadu Săpat, Vasile Zamfirescu, primarul localităţii. „Dacă am fi fost mai bine organizaţi alta poate ar fi fost situaţia, spune el. Ar fi avut cine să se lupte pentru noi. Şi la aplicarea tehnologiilor, şi la valorificarea strugurilor, fiindcă preţul oferit de procesatori de 1,50 lei-kilogramul de struguri nu este suficient. Ca să fim mulţumiţi, preţul ar fi trebuit să fie cel puţin dublu. Aşa că fiecare dintre cei peste 500 de podgoreni se descurcă cum poate. Şi, cum se descurcă, se vede.

Podgorenii spun, cu necaz, că nu mai au încredere în firmele care le cumpără strugurii, cu atât mai mult cu cât sunt unele care nu le-au plătit încă producţia livrată în anul trecut. Este o situaţie la care şi specialiştii vor trebui să-şi spună cuvântul.

Oferta de la poartă şi cea din plantaţie

VALEA CĂLUGĂREASCĂ. „Cine trece azi pe la noi, declară agentul agricol Daniela Cernea, vede struguri la fiecare poartă şi crede că totul este bine. Avem, totuşi, şi ce oferi acum pentru că în zona de jos a localităţii gerurile nu au lovit viile; sus, în schimb, în deal, gerurile ne-au creat mari necazuri. Acum se pune acut şi problema calităţii strugurilor. Firmele de procesare sunt foarte exigente la asta. Ele motivează că nu pot oferi mai mult dacă strugurii nu sunt de calitate . Şi au dreptate“, spune cu supărare doamna Cernea.

Punctul de vedere al procesatorilor

Unul dintre aceştia este Mihai Chitic, director la SC HALEWOOD – CRAMELE PRAHOVEI, o unitate care deţine un mare modern centru de vinificare la Tohani. „Noi, declară domnia sa, credem că preţul de 1,50 lei per kilogramul de struguri este rezonabil. Preţul nostru este în funcţie de calitate. Apoi, nu ne putem permite să mai preluăm struguri decât de la oamenii cu care avem contracte ferme, în cantităţi mari, de ordinul tonelor. Nu cu căruţele, cum se mai întâmplă acum.“

Iată că şi procesatorii, despre al căror punct de vedere nu ne putem pronunţa, vin azi cu îndemnul ca viticultorii să se asocieze, să respecte strict tehnologiile de cultură, spre a oferi numai struguri de calitate. Ei trebuie să aibă contracte ferme de livrare, cu preţuri rezonabile, măsuri la împlinirea cărora sunt chemaţi să le fie alături specialiştii direcţiilor agricole judeţene şi nu numai.

Cristea BOCIOACĂ

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.