Încălzirea globală, o problemă tot mai „fierbinte“
Anul trecut, prin octombrie-noiembrie, a ajuns și în România un raport-avertisment al Grupului interguvernamental de experți în evoluția climei (IPCC) din cadrul Organizației Națiunilor Unite, care spunea cam așa: „Dacă guvernele lumii nu vor depune eforturi uriașe să reducă emisiile de carbon, Pământul va fi distrus în cele din urmă“. Ei bine, experții mondiali au transmis că rata de încălzire globală trebuie menținută la 1,5 grade Celsius până în anul 2050, dacă vrem să nu trăim consecințele dramatice ale activității umane inconștiente.
Pentru aceasta, se spune în raport, „emisiile de dioxid de carbon la nivel global ar trebui să scadă cu circa 45% până în 2030, în comparație cu nivelul din 2010, și să ajungă la «zero» până la mijlocul secolului. Potrivit raportului, energia regenerabilă va trebui să furnizeze un procent cuprins între 70 și 85% din electricitate până în 2050, în comparație cu 25%, în prezent, iar prin utilizarea tehnologiei de captare și stocare a carbonului (CCS), cota de energie produsă din gaze naturale va trebui să fie redusă cu 8 procente și cea pe bază de cărbune, la sub 2 procente“.
România, locul 40 în lume
Gazele cu efect de seră cuprinse în Protocolul de la Kyoto sunt dioxidul de carbon (CO2), metanul (CH4), oxidul de azot (N2O), hidrofluorocarburile (HFCs), perfluorocarburile (PFCs), hexafluorura de sulf (SF6). Acestea sunt produse de exploatarea unor resurse precum gaz, petrol, cărbune, de activitatea industrială și, la urmă, dar nu nesemnificativ, de transport. În lume, lista celor mai mari producători de dioxid de carbon începe cu China și continuă cu SUA, Rusia, India, Japonia, Germania, Canada, Regatul Unit, Coreea de Sud, Italia, Mexic, Africa de Sud, Iran, Indonezia, Franța, Brazilia, Spania etc. România ocupă, în acest clasament, locul 40 din 207 state ale planetei. Prin acordul de la Paris, Europa și-a propus ținte clare în vederea reducerii emisiilor de carbon. Țara noastră, responsabilă cu 2,1% din totalul emisiilor de dioxid de carbon la nivelul Uniunii Europene, este parte a acestui angajament.
Previziuni pentru România
Potrivit unei hărți publicate la începutul lunii septembrie 2018, realizată pe baza unor modele climatice efectuate la nivel mondial de Centrul pentru Diversitate Biologică din SUA, în România, dacă nivelul de emisii de carbon crește în ritmul actual, temperaturile ar putea junge la un nivel alarmant până în 2050. Muntenia și Oltenia vor deveni regiunile cu cea mai mare creștere a temperaturilor, de 3,4°C, peste nivelul preindustrial. În nordul Moldovei și în sudul Transilvaniei, temperaturile ar putea ajunge să crească cu 3,2°C, iar în Banat și Crișana, cu 3,1°C. Orașele de la malul Mării Negre vor resimți cea mai mică creștere a temperaturilor, cu 2,4-2,5°C. Fenomenele asociate creșterii temperaturilor sunt observate deja la nivelul țării noastre: unul din cinci ani este foarte secetos; a crescut frecvența zonelor în care s-a activat codul hidrologic roșu; au apărut și la noi fenomene extreme nespecifice, de genul tornadelor; zona Olteniei prezintă risc de deșertificare etc.
2018, al treilea cel mai călduros an
Și ca să nu ni se pară o glumă, anul 2018, cu o medie a temperaturii aerului de 11,57°C, a fost al treilea cel mai călduros de când se fac măsurători în România (1901), arată Ministerul Mediului, citând Administrația Națională de Meteorologie. Cel mai călduros an rămâne 2015, cu o temperatură medie de 11,72°C, urmat îndeaproape de 2007, cu 11,67°C. Nu-i deloc întâmplător faptul că anii cei mai călduroși sunt grupați în perioada de după 1981, când în lume s-a pus acut problema emisiilor gazelor cu efect de seră și a încălzirii globale, schimbările climatice fiind una dintre cele mai mari amenințări cu care se confruntă omenirea. Tot în 2018 am mai avut un record, cea mai călduroasă lună aprilie din istorie, și ne așteptăm să aflăm, cel puțin pentru sudul României, că am avut cele mai secetoase luni august-septembrie.
Transportul în comun, vizat…
De altfel, România a semnat și a transpus în legislația națională Convenția Cadru a Națiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice (UNFCCC) și Protocolul de la Kyoto. Toate autoritățile din țară au fost obligate să ia măsuri pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. În planurile de menținere a calității aerului în județele țării 2016-2020 se arată că poluarea aerului este cauzată, în principal, de activitățile industriale și de traficul rutier. Cu privire la ultimul aspect, Ministerul Dezvoltării a anunțat că, la nivel național, vor fi făcute achiziții de mijloace de transport cu tracțiune electrică în valoare de circa 600 milioane de euro, fiind implicați 22 de aplicanți (municipii reședință de județ). Deja unele autorități au trecut la fapte. De exemplu, pe străzile municipiului Cluj-Napoca circulă primele 10 autobuze electrice (chiar primele din România!). Proiectul gestionat de Primăria Cluj prevede achiziționarea, până în 2020, a încă 30 de autobuze electrice, la care se adaugă 25 de tramvaie și 50 de troleibuze. Primăria Ploiești și-a planificat achiziția mai multor autovehicule cu tracțiune electrică până în 2020 (lucru greu de presupus că se va întâmpla): 25 de tramvaie, 21 de troleibuze și 40 de autobuze electrice. Primăria Timișoara a încheiat un parteneriat cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice prin care va primi 44 de autobuze electrice, în valoare de peste 26 de milioane de euro, cu începere din anul 2019. Primăria Oradea a pus în circulație 10 autobuze hibrid, Sibiul a început procedurile de cumpărare a 9 autobuze electrice etc. Consilierii generali ai Municipiului București au aprobat și ei un studiu de oportunitate pentru 100 de autobuze electrice, ieșenii cumpără 30 de bucăți + 15 tramvaie noi.
Maria BOGDAN