În Vest, piaţa prăbuşită de unguri

Să nu se înţeleagă că ar fi vorba de o acţiune de sabotaj. Ferească Dumnezeu! Nici măcar de o concurenţă neloială într-un anumit înţeles al definiţiei. Vecinii noştri nu fac altceva decât să treacă graniţa legal cu zeci sau sute de autocamioane încărcate cu grâu sau făină şi să le vândă intermediarilor ori procesatorilor români la preţuri incredibil de mici.

Asta nu pentru că ţara vecină ar avea supraproducţie, ci pentru că fermierii unguri se bucură de subvenţii mari nu numai de la Uniunea Europeană, ci şi de la bugetul naţional. Meticuloşi din fire, cum îi ştim, ei şi-au constituit depozite de grâne unde se face comerţ adevărat. Adică nu vine ţăranul să vândă cu sacul şi nici măcar cu căruţa. Comerţul cu grâne îl fac asociaţiile sau societăţile agricole care nu lasă fermierii la mâna comercianţilor. Grâul lor stă bine în silozuri până când îi vine rândul să fie vândut unităţilor de procesare din zonă, cam la acelaşi preţ la care îl exportă peste graniţă.

Fiind vorba de grâu subvenţionat, ungurii sparg pieţele din România. O fac nu numai prin preţ, ci şi prin calitate. Aşa stând lucrurile, la graniţa cu Ungaria fermierilor români le rămân două variante: prima, să vândă sub costul de producţie, respectiv cu 0,38-0,40 lei, cât se plăteşte astăzi pentru un kg de grâu. Ar mai fi şi varianta stocării pentru zile mai bune, dar şi în acest caz se vor lovi de concurenţa ungurilor, care stau cu camioanele încărcate şi pândesc orice cerere de grâu din partea fabricilor româneşti.

Iosif POP