Importul de poftă!
Ca orice socotitor (nominal şi vocaţional) zapez pe televizii, să aflu ce-i nou. Mai zilele trecute, la o televiziune se discuta despre procentele cu care scumpise-vor alimentele la raft din cauză de ambalaje nereciclate. Erau prin şanţ şi realizatorii şi părerologii, după scrisa de pe scrol (între 20 şi 40%), însă capacu’ mi’l puse un „destins“ demnitar public (mai din linia a doua) venit la bătaie pe câmpii. Măcar el ar fi trebuit să spuie că, în fapt, creşterea preţurilor la alimente s-ar datora valoarii reciclării ambalajelor, care crescu de la 65 bani/kil la 2,0 lei/kil de ambalaj. Booon! Adică 300%. Brrrrr! La un pet de 2,5 l capacitate, ambalajul are cam 6 grame. Pân’acu’ plăteam (doar n’or plăti negustorii) pentru reciclare, 0,0039 lei (6 gr x 0,65 lei/1.000 gr, cât are kilu’), d’acu om plăti 0,012 lei (6 gr x 2,0 lei/1.000 gr, trei simplă!). La o sticlă de… apă, de 2,05 lei (cu fâs, nu spui marca!) s’or mai adauga… faceţi dumneavoastră socoteala, că io vreau să-mi spuie demnitaru’ cât cântăreşte ambalajul la un produs alimentar dat – de un parexamplu’, tetrapacu’ de la zama de strugure, să ştiu şi io cât m-o costa năravu’, că la leafa mea nu’mi permit la fiolă, că’i mai grea, dé!
Colacul peste pupăză mi-l puse o afirmaţie de final, a „destinsei“ personalităţi care zise cu subiect, predicat, complemente şi oarece atribute că noi, adicătelea România, importăm 80% din ce mâncăm şi de aia s’or scumpi alimentele, nu din cauza de reciclare de ambalaje. Intrai în criză galopantă de oftică! Adicătelea sunt minţit de anuarele statistice anuale, ca să zic aşa? Mă uitai prin ultimele şapte, băgai abacu’n priză şi începui a socoti pe media 2007-2017. Iote-te ce-mi ieşi:
– Grâu – producem 5.792,1 mii tone, mâncăm pită, lăşti, cozonaci şi covrigi, ca la 5.266,4 mii tone, avem pe plus vreo 10%, carele export scrie pe el; de păpuşoi nu zic, că pentru mămăligă, mălaiu’i din Ungaria (tras din porumb românesc, da’ asta’i altă poveste);
– Cartofi – producem 3.488,9 mii tone, consumăm sub formă de zamă, tocană, piurea şi cipsuri, 2.078,2 mii tone, ne rămân pentru votcă, cam 1.410,8 mii tone (+40%);
– Legume – producem 3.762,8 mii tone, băgăm la jgheab sub formă de salăţi, ciorbe, iahnii, tocane, bulioane, zacuşti şi murături ca la 3.670,5 mii tone, rămâne un plus de 2,5%, neglijabil;
– Fructe – producem 1.273,7 mii tone, consumăm tot p’atatea, mai mult sub formă de ţuică de prune şi mere decât sub formă de prospături, gemuri şi compoturi, deci tanda pe manda;
– Oloi de soreancă – producem 586,7 mii tone, consumăm 456,0 mii tone, dăm la alţii vreo 22% din producţie (n’am pus în socoteală oloiul de soia şi rapiţă, că’s resentimentar);
– Lapte – producem 5.313,4 mii tone, consumăm ca atare, chişleaguri, telemele şi caşcavaluri vreo 5.052,6 mii tone, aşa că ne rămân pentru mâţe (şi ele sunt suflete!) cam 5%;
– Óò – chinuie galiţele 6.522.000.000 (dă cu miliarde, io m’am oprit la meleone!), stricăm 5.772.055.672, ne mai rămân 749.944.328 să le zvârlim în capu’ ălora de vorbesc aiurea;
– Carne – producem 1.121.832 tone, grătărim, micim şi cârnăţărim 1.303.918 tone, motiv pentru care mai luăm din coteţele altora ca la 9 kg/an/capita, adică 24 grame (juma’ de mic)/zi de frupt;
– Zahăr şi peşte aducem de la alţii, recunoaşte şi INS-ul, da’ tot el spune că zahărul face cu totului-tot, cam 2,5% din consumul pe an-locuitor, iar peştele cu cele 4,4 kg consum/an/capita nu prezintă decât un deficit de 3,0 grame/zi (nicio masă fără peşte!). Punct!
Gheorghe SOCOTITORU
P.S. Cin’se simte cu căciula ori basmaua sub muscă să ia aminte. „Agricultura României asigură mâncarea pentru toţi supravieţuitorii care au mai rămas în bătătură! Restul sunt importuri de pohtă!“
Acelaşi