fbpx
reclama youtube lumeasatuluitv

Energia, drept fundamental al omului… Dar cu apa cum rămâne?

Share Button

energie-agroEste un lucru deja cunoscut… Prin măsuri directe sau indirecte, Comisia Europeană, Parlamentul European etc. încurajează drumul spre „viitorul luminos“ al corporațiilor. Pentru că, se spune, dacă marile companii o duc bine și salariații vor prospera. Dar cu ce preț? Asta este o altă poveste… Dar aproape că mi-au dat lacrimile când am văzut că, mai nou, Comisia Europeană începe să aibă grijă de cetățenii ei de unde nu te aștepți. Este vorba de o nouă strategie care urmărește ca energia să devină ușor accesibilă oricui. Mai pe românește, CE ar dori ca energia (termică, electrică ș.a.m.d.) să intre în categoria drepturilor fundamentale ale omului. Măi să fie!

Ce se dorește?

Pe scurt, strategia Comisiei Europene pentru o Uniune Energetică, adoptată anul trecut, își propune să ofere consumatorilor europeni o energie sigură, sustenabilă, competitivă și ușor de obținut. Se urmă­rește ca cetățenii europeni să dețină controlul în ceea ce privește consumul de energie, să beneficieze de noile tehnologii care îi ajută să diminueze costurile și să participe activ pe piață, iar consumatorii vulnerabili să fie protejați. Astfel, „Comisia constată că cetățenii încă sunt împiedicați să joace un rol important în acest sistem energetic. Ca urmare, Comisia a solicitat efectuarea unor studii aprofundate de piață, pentru a obține explicații detaliate privind problemele cu care se confruntă consumatorii în privința sistemului energetic“. Ne întrebăm de ce abia acum le-a picat fisa? Comisia nu a aflat că până acum în țări precum Bulgaria, România și altele cetățenii practic au deve­nit sclavii societăților energetice? Da sigur, trebuie realizată liberalizarea pieței (adică facturile să crească la nivelul celor din țările UE dezvoltate). Dar cu salariile cum rămâne? Deci, lucrurile se cam bat cap în cap. Pe de o parte avem liberalizarea pieței, iar pe de altă parte, mai nou, se dorește ca cetățenii europeni să „beneficieze de noile tehnologii care îi ajută să diminueze costurile“…

Nu prea se știe

Oficialii europeni constată că „lipsa unui climat concurențial persistă în multe dintre statele membre ale Uniunii Europene din cauza faptului că prețurile sunt reglementate de stat. Acest lucru are un impact asupra consumatorilor deoarece astfel lipsesc motivele pentru promovarea eficienței, odată cu lipsa de alternativă a consumatorilor de a se aproviziona de la alt furnizor“. Perfect adevărat. Monopolul deținut de câteva companii în domeniul energetic e perfect adevărat. Dar se știe că acest sector economic este unul foarte scump și pe undeva e firesc ca doar câteva companii să dețină monopolul. Cât despre intervenția statului, e firească… Pentru că altfel prețurile ar crește „până la cer“. Problema e însă alta. Companii energetice de stat, franțuzești sau italiene, au venit și au participat la privatizarea sectorului energetic românesc. Iar aici se „comportă“ ca niște veritabile companii private. Și nu e vorba doar de România în această poveste, ci de toate țările care „au scăpat“ de comunism acum 27 de ani. Cu alte cuvinte, care sunt cetățenii vizați de strategia UE? Toți? Cei din Vestul Europei? Cei din Est? Cert este un lucru. Facturile cresc, pe când veniturile stagnează sau chiar se reduc. Structura facturilor se schimbă în funcție de majorările de impozite, taxe sau costuri fixe, precum taxele de transport în rețea. Acestea au dus la probleme de acces la energie pentru mai mulți consumatori pentru că aceste costuri nu pot fi eliminate, indiferent de câtă energie se utilizează.

Puține state recunosc „pauperitatea“

Tot anul trecut, privind piața unică energetică, CE a recunoscut, pentru prima dată, rolul esențial al consumatorilor. Astfel, noua strategie „își va concentra atenția asupra solidarității și încrederii între actorii acestei piețe, lucrându-se la o foaie de parcurs cu acțiuni concrete. Se iau în considerare consumatorii vulnerabili în fața unor practici comerciale incorecte“. În acest sens, majoritatea statelor membre ale UE au definit conceptul de „consumator vulnerabil“ fie în mod explicit, fie implicit. Definiția, în general, se referă la persoanele și gospodăriile care sunt supuse riscului de pauperitate energetică, dar și la un grup mai mare de consumatori care pot fi dezavantajați când cumpără energie de pe piață. „Cu toate acestea, mai puțin de un sfert din statele membre au recunoscut în mod explicit conceptul de pauperitate energetică și, ca atare, s-au referit la această problemă când au abordat strategia de protecție a consumatorilor“, după cum se arată într-un document al Asociației pentru Protecția Consumatorilor din România. Dar să nu uităm un lucru… În 2012 Parlamentul European a adoptat Directiva Europeană privind Eficiența Energetică, directivă ce stabilea țintele ce trebuie atinse de furnizorii de energie. Astfel, companiile din domeniul energetic trebuiau să realizeze anual o economie de energie de 1,5% din cifra lor de afaceri. De atunci și până acum s-a văzut clar că efectele Directivei au lovit crunt în consumatori. Pentru că respectiva Directivă a permis sectorului energetic să realizeze „economii“ cu orice preț. Și așa a apărut ideea subvenționării energiei verzi din factura de energie electrică din România pe care populația o plătește unor companii private (de stat) străine.

Apa – o „afacere“ de succes

Puțină lume știe că, sub pretextul unei reglementări și prin presiuni exercitate asupra unor state membre ale UE, Comisia Europeană pregătește, de câțiva ani, privatizarea apei în toată Uniunea Europeană. Cedând astfel un bun public companiilor private, guvernele le oferă, practic, acestora oportunități imense de profit, cu investiții și eforturi minime. State precum Germania, care au făcut deja câteva privatizări parțiale ale apei publice, încearcă să răscumpere acțiunile de la privați la un preț mult mai mare pentru a prelua iarăși controlul asupra apei publice. Motivele de îngrijorare sunt născute din exemplele altor țări care și-au vândut dreptul la apă, ulterior ajungând să plătească cu 400% mai mult pentru o apă mai proastă. Acesta este exemplul Portugaliei, unde calitatea apei a scăzut atât de mult în unele zone, încât nu mai poate fi băută. În schimb, prețul acesteia crește cu 6%, în fiecare an. Cauzele acestui paradox sunt constituite de faptul că interesul companiilor este de a face profit rapid. Au făcut investiții minime folosind instalații de proastă calitate pentru infrastructură, motiv pentru care apa a necesitat mai multă clorinare pentru a fi dezinfectată. În același timp, au mărit foarte mult tarifele. Vă sună cunoscut?

Bogdan PANȚURU

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.