fbpx
reclama youtube lumeasatuluitv

Impactul interdicţiei cultivării soiei modificate genetic

Share Button

● La nivel mondial, soia ocupă 77% din cele 30 milioane de hectare alocate acestei plante la nivel global;

● La nivel mondial, beneficiile economice ale cultivării soiei transgenice însumează 22 miliarde dolari;

● Până în 2006, România era a treia cultivatoare de soia din Europa, după Rusia şi Ucraina, prin cele 137 mii de hectare. La aceea dată, România se situa în elita mondială a cultivatorilor de soia transgenică. În acel an de referinţă, fermierii români cultivau 137 mii de hectare cu soia transgenică, care reprezenta 69% din totalul suprafeţei cultivate cu soia;

● Aderarea României la Uniunea Europeană a însemnat un adevărat dezastru pentru cultivatorii de plante modificate genetic. Interdicţia impusă de politicienii comunitari a avut ca prim rezultat diminuarea drastică a suprafeţelor cultivate cu soia şi implicit a producţiei, care a scăzut brusc de la 345 mii la 86 mii tone;

● Din cel mai mare exportator de soia al Uniunii Europene, România a ajuns unul dintre principalii importatori;

● Pierderile indirecte ale fermierilor sunt dificil de evaluat. Numai din cauza deficitului de azot din sol ca urmare a necultivării soiei, fermierii pierd anual aproape 2 miliarde euro;

● Interzicerea cultivării soiei modificate genetic a făcut din România un importator net de boabe, care, exprimat în cifre contabile, echivalează cu o pierdere financiară de aproape 120 milioane de euro.

Introducerea în mediu a soiei RR şi utilizarea ei ca aliment şi furaj a fost aprobată de 31 agenţii de reglementare, din 21 de ţări. În anul 2009, suprafaţa totală pe care a fost cultivată soia modificată genetic RR, în 9 ţări, a fost de 69,2  milioane hectare, cu 3,4 milioane hectare mai mare decât în anul 2008. Suprafaţa alocată soiei transgenice echivalează cu 77% din cele 90 milioane alocate pe glob acestei plante de cultură. În intervalul 1996-2007, beneficiile economice ale utilizării acestei PMG au fost de 21,8 miliarde USD. Istoria agriculturii nu a cunoscut un alt caz de adoptare atât de rapidă a unei noi tehnologii.

Şansa României

România este una dintre puţinele ţări din Europa care au condiţii favorabile pentru producţia de soia. Conform datelor FAOSTAT (2006), cultivând soia pe 199,2 mii hectare, România era al treilea cultivator al acestei specii în Europa, după Rusia şi Ucraina. Totodată, în 2006 România era şi una dintre cele 9 ţări din lume care cultivau soia transgenică. Aprobată încă din anul 2000, cultura soiei transgenice ocupa în ţara noastră, în anul 2006, 137 mii hectare. Altfel spus, 69% din suprafaţa alocată soiei. Producţia totală a fost de 345 mii tone, din care 250 mii tone au fost boabe de soia transgenică.

Rezultatele unor studii economice au evidenţiat faptul că această cultură era mai profitabilă pentru fermierii din România decât pentru fermierii din toate celelalte ţări în care era aprobată cultivarea soiei transgenice în scop comercial.

Odată cu intrarea în UE, România a fost obligată să renunţe la soia transgenică deoarece cultivarea acestui produs nu era aprobată în UE. De altfel, în UE nu sunt multe ţări cultivatoare de soia, dar există un necesar de consum foarte mare. În consecinţă, această PMG nu este cultivată, dar produsul său este importat în cantităţi urişe, sub formă de boabe şi şroturi, din Argentina, Brazilia, SUA etc. Adică din ţări mari cultivatoare de soia transgenică.

Consecinţele economice ale interdicţiei

Respectând obligaţiile asumate prin semnarea Tratatului de aderare, România a interzis cultivarea soiei modificate genetic pe teritoriul său. Urmarea imediată a fost scăderea drastică a suprafeţelor pe care era cultivată soia, de la 190.200 hectare, în anul 2006, la 46.900 hectare, în 2009. Producţia totală a scăzut de la 345.000 tone, în 2006, la 86.300 tone, în 2009.

Ca urmare a interzicerii cultivării soiei modificate genetic, marea majoritate a fermierilor români au renunţat la cultura soiei în general, considerând că sistemul de subvenţii instituit nu este suficient de remunerator pentru a compensa lipsa de competitivitate a culturii varietăţilor convenţionale. Desigur, scăderea suprafeţelor cultivate şi a producţiilor obţinute a fost însoţită de creşterea importurilor de boabe şi de şroturi de soia.

Analizând soldul balanţei comerciale cu boabe de soia şi produse derivate pe perioada 2001-2008, constatăm că, exceptând anul 2002, România şi-a asigurat necesarul de ulei de soia, cu un excedent maxim de 22.647 t în anul 2006, şi a reuşit să exporte peste 42.000 t de boabe de soia în anii 2005 şi 2006, după o lungă perioadă în care a fost importator net al acestui produs. În anul 2008, România a înregistrat din nou un deficit de ulei de soia, importurile fiind mai mari decât exporturile cu 2.752 tone.

În decursul întregii perioade analizate, România a fost importator net de şroturi de soia. Între anii 2001 şi 2004, soldul cantitativ al comerţului cu acest produs a fost negativ, situându-se între 86.000 t şi 11.0000 t. În continuare, a scăzut la puţin peste 70.000 t în anii 2005 şi 2006, după care a crescut spectaculos, în anul 2007, la 151.094 t şi în anul 2008 la 248.774 t.

În termeni valorici, soldul balanţei comerciale cu cele trei produse a fost negativ, atingând în 2007 94,483 milioane de €, din care 72 milioane de € se datorează importului de şroturi de soia, iar 22 mil € importului de boabe de soia.

Comparativ cu situaţia din anul 2006, în 2007 România a trebuit să facă eforturi valutare suplimentare însumând 60,5 milioane de € pentru a suplini cantităţile deficitare de boabe (peste 30 milioane de €), de şroturi (aproape 20 milioane de €) şi de circa 10 milioane de € pentru uleiul de soia pe care nu l-a mai exportat.

În anul 2008, deficitul valoric al balanţei comerciale pentru cele trei produse s-a accentuat. Diferenţa dintre soldurile comerciale 2008 şi 2006 a ajuns la 117,353 milioane de €, din care 58,084 milioane de € s-au datorat importurilor suplimentare de şroturi de soia, 39,322 milioane de € au fost pentru importurile de boabe şi 19,947 milioane de € pentru uleiul de soia.

În termeni reali, majorarea acestui deficit comercial se regăseşte ca pierdere indirectă la fermierii cultivatori de soia, dar în special la cei care au trebuit să renunţe la soia transgenică.

A existat şi un sprijin de stat

Subvenţia acordată fermierilor în anii 2007 şi 2008 pentru cultivarea soiei convenţionale este de două feluri. O primă categorie este în relaţie cu suprafaţa cultivată şi este similară pentru toate culturile. Valoarea acestei subvenţii a fost de 97 €/ha în anul 2007 şi de 107 €/ha în 2008. Totalul subvenţiilor de acest fel a fost de 10,98 milioane € în anul 2007 şi de 5,564 milioane € în anul 2008.

A doua formă de sprijin este specific culturii de soia convenţională şi este în relaţie cu producţia realizată şi vândută. Este acordat cu titlul de ajutor de stat cu scopul de a acoperi lipsa de competitivitate a acestei culturi şi pentru a se evita renunţarea în totalitate la cultura soiei. Sumele totale alocate pentru acest fel de subvenţie în anii 2007 şi 2008 au fost de 34 milioane lei (9,7 mil. €) şi, respectiv, 30 milioane lei (8,3 mil. €).

În intervenţiile sale, Lucian Buzdugan cifrează profitul obţinut în cazul culturii soiei MG între 100 şi 187 €/ha, în funcţie de producţia obţinută. Dacă acceptăm o valoare medie a profitului culturilor de soia RR de 143 €/ha, rezultă că prin renunţarea la aceste culturi se adaugă pierderi indirecte de profit potenţial la nivelul fermierilor de peste 11,1 mil. € în anul 2007 şi, respectiv, de 19,85 mil. € în 2008.

Efectele asupra fermierilor

Pierderile indirecte ale fermierilor sunt dificil de evaluat. Se pot face însă estimări, care trebuie interpretate sub rezerva acceptării ipotezelor de lucru. De exemplu, pierderile cauzate de lipsa din sol a azotului rezultat din activitatea bacteriilor ce trăiesc în simbioză cu soia au fost estimate la 1,1 mil. €, în anul 2007, şi la 1,725 mil. €, în 2008.

Cheltuielile pentru efectuarea lucrărilor mecanice suplimentare în cultura soiei convenţionale sunt de circa 30 €/ha. Prin urmare, pierderile totale cauzate de necesitatea executării acestor lucrări au fost de 2,3 milioane € în 2007 şi de 4,14 milioane € în anul 2008.

Cheltuielile pentru combaterea buruienilor sunt greu de estimat, fiind direct dependente de cultură şi de metoda de combatere adoptată.

Pierderile totale ale fermierilor în primii doi ani care au urmat interzicerii soiei RR au fost de 14,5 milioane € în anul 2007 şi de 24,7 milioane € în anul 2008, fără a se lua în calcul şi pierderile cauzate de creşterile cheltuielilor de combatere a buruienilor.

În loc de concluzie

Interzicerea cultivării soiei transgenice a determinat:

• scăderea drastică a suprafeţelor alocate soiei şi, implicit, a producţiei de boabe;

• creşterea semnificativă a importurilor de soia, România redevenind importator net de boabe de soia, cu un efort valutar suplimentar de 60 milioane € în anul 2007 şi de 117 milioane € în 2008;

• pierderea unui profit potenţial de către fermieri de 11 milioane € în anul 2007 şi de 20 milioane € în cel de al doilea an;

• pierderi indirecte cauzate fermierilor de 3,4 milioane € în anul 2007 şi de aproape 6 milioane € în anul 2008, fără a lua în calcul eforturile suplimentare pentru combaterea buruienilor problemă.

Prof. univ. dr. Toma DINU
Prof. univ. dr. Ioan Nicolae ALECU

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.