cemrom doloflor

Faţa nevăzută a horticulturii

Share Button

Cu o suprafaţă cultivată de 220.000 ha, România ar trebui să fie una dintre cele mai mari producătoare de legume a Europei. Datele statistice, dar mai ales realitatea ne plasează însă în rândul ţărilor horticole sărace, România fiind obligată să facă importuri masive, inclusiv în sezonul cald. Practic, la această dată România dispune de foarte puţine ferme legumicole de tip intensiv, în marea majoritate legumicultura fiind dominată de micii grădinari. Dintre aceştia, puţini sunt cei care produc pentru piaţă, iar oferta lor nu prea are faţă comercială.

În anul de referinţă 2009, România a obţinut mai puţin de patru milioane de tone de legume proaspete, ponderea fiind deţinută de tomate, varză rădăcinoasă şi ceapă uscată.

Dacă nu ar fi importurile

În prima parte a anului 2009 consumul intern de legume şi fructe a fost asigurat în proporţie de 35-40% din producţia autohtonă, iar diferenţa a provenit din import. Până la finele anului însă balanţa a înclinat în favoarea producătorilor interni, dar în cazul unor sortimente continuăm să fim tributari firmelor importatoare. Consumul anual pe locuitor de fructe şi legume din România este de circa 120 kg/cap de locuitor, faţă de media Uniuniii Europene, care este de circa 180-200 kg/cap de locuitor.

Schimburile comerciale internaţionale

Datele Ministerului Agriculturii privind comerţul internaţional cu legume şi fructe nu sunt concludente întrucât ele reflectă situaţia pe primele cinci luni. Or, se ştie că piaţa românească de legume este funcţionabilă, cum s-ar spune, începând cu luna iulie şi sfârşind cu noiembrie. Dar chiar şi din analiza acestor date preliminare se poate trage o primă concluzie dureroasă, şi anume aceea că România importă legume din ţări cu un climat asemănător, dintre care unele fără tradiţie în legumicultură. Este vorba de Austria, Elveţia, Rep. Moldova, Ungaria, Cehia şi chiar China.

Principalele ţări de origine pentru importurile de fructe din perioada 01.I.-31.V.2009 sunt Olanda, Italia, Grecia, Siria, Iordania, Polonia, Slovenia, Germania, Austria şi Turcia.

Pentru importurile de legume, principalele ţări de origine sunt Turcia, Bulgaria, Siria, Italia, Austria, Olanda, Germania, China, Cehia, Republica Macedonia, Polonia, Grecia, Spania.

Este totuşi de precizat că producţia de legume obţinute anul acesta este superioară calitativ dar şi cantitativ, atât datorită introducerii unor soiuri noi, mai productive cât şi aplicării de tehnologii mai performante. Cât priveşte anul 2010, este posibil ca bilanţul negativ al comerţului cu legume să fie oarecum îmbunătăţit atât pe seama livrărilor din solarii, dar şi prin creşterea cantităţilor de legume provenite din sera ultraperformantă din Pipera unde, la tomate, se obţin producţii de 500-600 t/ha.

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.