Exotica democrație

Share

Întreaga planetă a urmărit cu sufletul la gură ce se întâmplă în America, mai precis alegerile pentru funcția de președinte, cu tot noianul de controverse țesute în jurul acestora. Ce se va întâmpla cu acestă națiune nu putem ști, cert este că America seamănă de luni bune cu un vulcan care ba erupe, ba se mai „gândește“ dacă s-o facă…

Iar cum continentul de peste Atlantic a fost pentru mulți sinonim cu celebrul „vis american“, întrebarea care se pune este: Oare ce a mai rămas din acest vis? A încercat să răspundă la întrebare scriitorul şi economistul francez Jacques Attali, unul dintre cei mai influenţi gânditori din lume. Pe blogul său, acesta încearcă să explice „visul american“ în contextual actual. „Visul american pare să se transforme într-un coșmar: nivelul de trai al majorității cetățenilor Statelor Unite și al străinilor care locuiesc acolo nu a crescut de patruzeci de ani, în timp ce nivelul de trai al celor mai bogați s-a dublat; speranța de viață scade pentru mai multe grupuri sociale, inclusiv pentru bărbații albi. Consumul de droguri, inclusiv cele mai puternice, afectează peste treizeci de milioane de oameni, dintre care zece milioane sunt consumatori obișnuiți de droguri puternice. Sistemele de protecție socială sunt practic inexistente; numărul persoanelor extrem de sărace a crescut la peste 40 de milioane, în timp ce casele celor mai bogați, în locații simbolice din California, sunt distruse de incendii care sunt din ce în ce mai scăpate de sub control.

Protecţia mediului din ţară este dezastruoasă. Peste 30 de milioane de americani se pot confrunta cu evacuarea deoarece nu își pot plăti chiria sau ipoteca. Sistemul financiar, care la suprafață pare a fi prosper, se bazează în totalitate pe mecanisme speculative fragile. 63 din cele mai mari 75 de orașe nu sunt în măsură să își plătească datoriile; datoria corporativă depășește trei sferturi din PIB; gospodăriile au datorii record de 15 trilioane de dolari; iar datoria guvernamentală atinge niveluri nemaivăzute până acum. 31.000 de poduri (o treime din numărul total de poduri) necesită reparații și întreținere, iar 46.000 de poduri sunt în pericol de prăbușire. Sistemul școlar este un dezastru, încât studenții străini ocupă majoritatea locurilor universităților de top din țară; iar 45 de milioane dintre acei americani care au reușit să intre în acele universități sunt acum plini de datorii. Rata șomajului este de 15% din populație și mai mult de 25% pentru tinerii de origine asiatică sau afro-americană. În cele din urmă, Congresul și Senatul nu au reușit să cadă de acord asupra unei politici privind rețeaua de securitate socială, care va împinge zeci de milioane de oameni în cea mai extremă situație de precaritate.

Valorile esențiale ale societății americane sunt subminate: sectarismul, comunitarismul și rasismul dintre oamenii săi creează o atmosferă de excludere reciprocă între negri și albi, bărbați și femei, republicani și democrați. Cele mai extreme teorii ale conspirației înfloresc… (…) Mai puțin de o treime din americanii născuți în anii 1980 consideră că este esențial să trăim într-o democrație; iar restul sunt gata să-și conteste democrația pentru a-și apăra drepturile individuale de a purta arme sau dreptul de a nu respecta regulile minime pentru a trăi împreună. (…) Înainte ca o nouă generație să accepte provocarea și să preia sarcina pentru renașterea unei națiuni care respectă idealurile și principiile părinților ei fondatori – ceea ce sperăm să se întâmple –, democrația americană va experimenta cele mai negre ore ale sale. Și, așa cum am văzut, cetățenii britanici preferă să ia din ce în ce mai mult cetățenia statelor membre ale Uniunii Europene, iar argentinienii se uită înapoi la naționalitatea bunicilor lor, s-ar putea să vedem într-o zi mișcări similare din Statele Unite către Vechiul Continent. Mișcări de idei, oameni și capital. Pentru ca acest lucru să se întâmple, Uniunea Europeană ar trebui să pună în aplicare proiectul unui continent democratic, echitabil și durabil din punct de vedere ecologic, care să apere libertatea peste tot în lume și care este dotat cu putere. Atunci vom putea vorbi serios despre un «vis european»“. Singura problemă este că însuși conceptul de democrație capătă, pe zi ce trece, conotații tot mai „exotice“, ca să mă exprim elegant.

Bogdan PANȚURU