Exilul merelor româneşti

În pieţele din Ploieşti – şi cu siguranţă că e la fel şi în alte oraşe – găseşti cu greu, mai ales în această perioadă a anului, mere româneşti. Printre tarabele făloase cu fructe aduse, cel mai adesea, de la turci, abia de dai de vreun gospodar venit la piaţă cu mere din livada lui. De multe ori, stă şi vinde marfa un intermediar. Se cunoaşte, doar la o privire, fructul, dar şi omul. De unde provin şi cum sunt…

Gutuile lor şi merişoarele noastre

Merele lăudate ale străinilor sunt roşii – sau galbene – mari, împietrite, fără pată, fără cusur. Poză! Cei care le vând sunt şi ei ca merele. Nu au bătături în palme, nu au fruntea zburătăcită de vânturi, nu au pielea arsă de soare. De pe taraba ţăranului, merele-cenuşărese sunt pe jumătate, de la temperaturile scăzute din iarna asta, îngheţate. Diametrul le este pătat, ca de vărsat.

Unele – cele mai multe – sunt smochinite, ofilite, ridate, ehei, de când sunt culese s-au veştejit în beci… Nici la mărime nu se compară cu acelea ale turcilor, olandezilor, italienilor şi altor naţii de pe unde mai sunt aduse. Sunt mere, nu gutui ori pepeni galbeni. Şi sunt ecologice. Doar că merele autohtone nu sunt stropite, ca cele venetice, cu tot felul de chimicale, ca să arate ca nişte mirese numai bune de peţit. Nu am vorbit despre preţ: cele de la alţii costă 5 lei. Ale noastre 1-3 lei… Cu tot cu intermediar.

Negustori de lux, doar … mofturi

Din păcate, la supermarketurile din România nu se găsesc decât mere importate. Ale noastre sunt exilate din aceste spaţii.

Vorbim despre ţărani şi nu despre asociaţii sau bazine pomicole, pentru că acestea, cu mici excepţii, aproape că nu mai există. Unele plantaţii au fost retrocedate gospodarilor, care nu le pot întreţine corespunzător. Despre strângerea celor care plantează mere într-o asociaţie nu poate fi, deocamdată, vorba.

Să fie doar încăpăţânare?

Numai ce se discută despre o astfel de posibilitate, că oamenii se şi gândesc la cooperativa agricolă de producţie de acum 20 de ani şi preferă să se descurce singuri cu toate operaţiile: tăiat, stropit, cules, depozitat, vândut – la piaţă, direct, sau intermediarilor. Şi, totuşi, merele aduse de pe alte meleaguri nu au, ca ale noastre, gust. Dar, statul român nu consideră că trebuie să facă ceva pentru redresarea sectorului pomicol. Aşa stând situaţia, aşa stau şi merele pe tarabe şi la supermarket…

Nina MARCU