Evoluţii pe piaţa mondială agroalimentară (8 din 2012)
Piaţa mondială a grâului
Preţul grâului european şi-a conservat nivelul în ultima săptămână. Creşterile de la sfârşitul săptămânii anterioare au fost suficiente pentru a şterge corecturile cumulate de-a lungul întregii săptămâni. Piaţa europeană a grâului, contrar la ceea ce se întâmplă pe piaţa internaţională, va încheia anul de piaţă cu stocuri mai mici. Preţul european al grâului este departe de a fi competitiv, la export, pe piaţa internaţională. Cu toate acestea, UE a emis în ultima săptămână certificate de export aferente cantităţii de 440.000 tone, ceea ce reprezintă un record în ultimele 4 luni. Cererea internaţională este în creştere dacă avem în vedere ultimele solicitări ale Algeriei, Marocului şi Iordaniei.
Piaţa externă a porumbului
În SUA, actorii importanţi de pe filiera porumbului
şi-au îndreptat atenţia către raportul trimestrial al USDA, fiind interesaţi nu numai de nivelul stocului, dar şi de intenţia producătorilor din SUA de a cultiva porumb. În SUA există o anchetă realizată pe 85.000 de producători americani cu privire la nivelul suprafeţelor ce vor fi semănate în acest an şi cu ce culturi. Estimările legate de suprafeţele ce vor fi semănate se pot transpune în practică având în vedere începutul primăverii cu temperaturi plăcute înregistrate în zonele principale de producţie. Calendarul agricol din SUA este mai accelerat ca urmare a temperaturilor ridicate înregistrate în ultima perioadă.
Piaţa externă a orzului
Piaţa orzului furajer a rămas nesperat de stabilă, preţul fiind în jur de 200 euro/tonă port Rouen. Oferta redusă de orz şi tensiunile existente pe pieţele mondiale ale cerealelor au limitat scăderea preţului. În Europa, raportul dintre stoc şi consum este în jurul a 10%, iar ţări ca Algeria, Tunisia şi Iordania au lăsat achiziţiile către sfârşitul anului de piaţă. Ţările importatoare au în prezent soluţii alternative la achiziţia de orz european, acestea fiind orzul din Argentina şi Ucraina. Argentina estimează creşterea suprafeţei ce va fi cultivată cu orz cu până la 50%, ceea ce va reprezenta o concurenţă foarte mare pentru orzul european dacă ţinem cont şi de intenţiile Ucrainei.
Piaţa externă a oleaginoaselor
Soia. Oferta redusă a Americii de Sud în ceea ce priveşte soia a dus la creşterea presiunii pe pieţele oleaginoaselor. După primele cifre avansate de guvernul argentinian, producţia de soia este de cca 44 milioane de tone, faţă de 46,9 milioane de tone estimate de USDA în ultimul său raport. Exporturile de soia ale SUA sunt dezamăgitoare din punctul de vedere al cantităţilor contractate. În acelaşi timp, China îşi confirmă interesul pentru noi achiziţii de soia boabe, ştiut fiind faptul că pe parcursul lunii martie achiziţiile sunt estimate la cca 5 milioane de tone.
Floarea-soarelui. Ca urmare a evoluţiei preţului petrolului, preţurile uleiurilor au avut două direcţii pe parcursul săptămânii anterioare. Operatorii au profitat de îmbunătăţirea economiei mondiale, securizându-şi o parte din profiturile lor. În a doua parte a săptămânii preţul uleiurilor a crescut, compensând pierderile din prima parte. Pe continentul european preţurile uleiurilor au fost în creştere, în special cel de floarea-soarelui şi cel de rapiţă. Creşterea euro faţă de dolar a dus la scăderea competitivităţii produselor europene. Preţul florii-soarelui şi în special al uleiului va fi influenţat în perioada următoare de suprafeţele de soia ce vor fi semănate în SUA.
Preţul rapiţei a avut un anumit dinamism mai ales către sfârşitul de săptămână, după deprecierea de la începutul săptămânii, când fondurile de investiţii s-au grăbit să facă profit. Tensiunea existentă pe piaţa oleaginoaselor a început să se facă din nou resimţită, ceea ce a contribuit la creşterea preţului. Bilanţul mondial al rapiţei este deficitar. Operatorii de pe piaţă sunt îngrijoraţi cu privire la nivelul producţiei de rapiţă ce se va obţine în Europa ca urmare a unei stări vegetative incerte a culturii după temperaturile scăzute din timpul iernii.
Dumitru Daniel SANDU
