Evoluţii pe piaţa mondială agroalimentară (22 din 2011)
Piaţa mondială a grâului
Preţul grâului nu a arătat orientarea pieţelor ca urmare a gestionării situaţiei de criză din zona euro. Piaţa americană a grâului a reacţionat de aceeaşi manieră ca cea europeană cu privire la ştergerea a peste 50% din datoriile Greciei. Stocul de grâu de la sfârşitul anului de piaţă este cotat la 202 milioane de tone conform raportului IGC. Stocul mare apasă destul de greu asupra nivelului preţului. Pe piaţa mondială exporturile de grâu ale Ucrainei sunt active, în special cu trimitere către piaţa Egiptului. Egiptul este principalul importator de grâu francez, care are un preţ mai mare cu 20 de euro/tonă faţă de grâul din bazinul Mării Negre, în special cel din Ucraina.
Piaţa externă a porumbului
Preţul porumbului a evoluat puţin în ultima săptămână, ca o consecinţă a bilanţului mondial extrem de tensionat. Preţul s-a menţinut la nivelul de 190 euro/tonă ca urmare a optimismului de pe pieţe dat de soluţiile găsite de conducătorii europeni pentru economiile din zona euro. Aceste soluţii au dat un strop de speranţă pieţelor produselor agricole, dar şi petrolului ducând, în final, la temperarea creşterii monedei europene faţă de dolarul american. Produsele europene au căpătat atractivitate la export, iar producţia bună de porumb obţinută în Europa a găsit nişe interesante pe piaţa internaţională. Certificatele de export emise în ultima săptămână de Bruxelles sunt aferente cantităţii de 165.900 tone de porumb, ceea ce a dus la un total de 850.000 tone exportate, de la începutul anului de piaţă şi până în prezent.
Piaţa externă a orzului
Preţul orzului furajer s-a menţinut la un nivel destul de bun ca urmare a cererii mari existente pe piaţa mondială. Ţările din jurul Mediteranei au continuat să achiziţioneze ca urmare a dorinţei de a acoperi necesarul de pe piaţa internă a producătorilor de furaje. Iordania şi Algeria au achiziţionat în ultima săptămână 150.000 tone şi respectiv 100.000 tone de orz furajer. Orzul european a fost foarte solicitat la export, în ultima săptămână Bruxelles-ul emiţând certificate de export aferente cantităţii de 80.500 tone, dintre care 42.200 tone cu origine franceză. Totalul exportat, de la începutul anului de piaţă şi până în prezent, se ridică la 1,7 milioane de tone. Orzul pentru bere rămâne în general pe o piaţă inactivă. După mai multe luni de inactivitate se aşteaptă o modificare a caietului de sarcini pentru a obţine materie primă cu indici de calitate superiori.
Piaţa externă a oleaginoaselor
Soia. Piaţa îşi păstrează un anumit nivel al preţurilor oleaginoaselor chiar şi în SUA. Dacă susţinerea preţului soiei este aleatorie pentru moment, tensiunea existentă în bilanţul soiei din SUA nu a fost luată în calcul. Preţul soiei a scăzut în ultima săptămână din cauza elementelor fundamentale care caracterizează această piaţă. Preţul a rămas sub presiune ca urmare a producţiilor bune obţinute în partea de nord a SUA. Considerând că preţul este foarte scăzut, agricultorii refuză să-şi vândă marfa.
Floarea-soarelui. Procesatorii şi-au îndreptat atenţia către seminţele de floarea-soarelui pe care le consideră mai atractive decât pe cele din rapiţă sau soia. Creşterea preţurilor are la bază redresarea raportului de schimb euro/dolar american, ceea ce face ca produsele europene să fie atractive la export. Scăderea preţului uleiului de floarea-soarelui faţă de preţul celui de rapiţa este importantă. Scăderea preţului uleiului de floarea-soarelui este însă limitată de elementele fundamentale.
Rapiţa. Preţul acesteia a crescut, în ultima săptămână, datorită optimismului economic. Este dificil să ne pronunţăm pentru ameliorarea durabilă a situaţiei europene ca urmare a Sommet-ului de la Bruxelles. Însă măsurile adoptate au dus la creşterea optimismului operatorilor financiari din lumea întreagă. Indicii bursieri şi-au regăsit creşterile, motiv pentru care atenţia a fost îndreptată şi către pieţele materiilor prime.
Creşterea preţului petrolului a dus şi la creşterea preţului uleiurilor vegetale. Preţul uleiului de rapiţă a tras după el preţul seminţelor ca urmare a creşterii cantităţilor procesate. Oferta de rapiţă este extrem de redusă, iar posibilităţile de import ale Europei sunt limitate. Producţia de rapiţă din Ucraina este mediocră, iar recoltatul rapiţei în Australia este abia la început. Rapiţa din Canada se caracterizează printr-un stoc de report cu un nivel redus, precum şi prin reticenţa agricultorilor de a vinde.
(datele statistice le găsiţi în revista tipărită pe bază de abonament, suplimentul Agro-Business, revista Lumea Satului)
