Costel Caraş, reticent faţă de proiectele europene
Din 1994 s-a apucat de zootehnie. A pornit cu două vaci Holstein, după câtva timp a mai cumpărat 20 de capete, apoi… „Aveam o moară de făină de grâu. Nişte parteneri nu au mai avut bani să-mi plătească marfa şi m-au chemat să le iau ferma de vaci. Toate erau bovine din rasa Holstein. Aşa m-am trezit că aveam junici gata gestante. De fapt, planul meu era altul, să cresc bovine pentru îngrăşare şi abatorizare, dar când am văzut ce am luat de la Satu Mare, mi-am revizuit proiectul.“
Prima încercare, prima mare dezamăgire
La un moment dat, a fost pe punctul de a renunţa: „Am accesat un proiect european SAPARD, în valoare de 200.000 de euro, pentru achiziţia de utilaje, şi m-am lecuit. Totul este altfel decât se prezintă. Am împrumutat de la bancă 200.000 de euro, am primit 100.000 înapoi din fondurile UE, dar sunt dator şi astăzi. Am contractat creditul când euro valora 3,25 lei, leul s-a devalorizat continuu, iar cu dobânda pe care am plătit-o şi o plătesc aproape că nu m-am ales cu nimic. Poate doar cu şase ani de calvar. E cea mai mare greşeală pe care am făcut-o în viaţa mea.“
O fermă cu 200 capete Holstein
În clipa de faţă, ferma zootehnică are 200 de capete vaci cu lapte, junici şi viţei şi este în extindere. Viţeii merg la comerţul pentru carne, iar restul lotului este păstrat pentru creşterea efectivului de vaci cu lapte. Zootehnia este ajutată cu 125 ha arabil luat în arendă, pentru producerea furajelor (lucernă, porumb siloz sau boabe etc.). Terenul este lucrat în regim propriu: „Dacă mi l-ar lucra altul, m-aş ruina!“
Sistem de creştere cu economii maxime
Inginerul Costel Caraş are propriile sale reguli. S-a specializat în zootehnie practicând-o, mergând şi văzând ce fac alţii, studiind. Sistemul de creştere pe care-l practică este cel mai ieftin posibil – stabulaţie liberă, cu o suprafaţă de cap de animal de aproximativ 10 mp. Păşunatul este exclus pentru simplul motiv că paza l-ar costa inutil de mult. Hrana este preparată în totalitate în fermă.
1 litru de lapte, mai puţin decât o jumătate de litru de suc
Secretul profitului în fermă este dat de perioada de lactaţie şi, mai ales, de numărul de fătări. Fermierul Caraş nu este adeptul inducerii căldurii prin tratamente hormonale, dar în acelaşi timp este de acord că, dacă o femelă nu rămâne gestantă în maximum 100 de zile de la fătare, apar problemele. Cât despre producţia de lapte, performanţa rasei este de 30-40 litri la mulsoare, însă media pe fermă se duce undeva la 7.500 litri/cap într-o perioadă de lactaţie. Laptele este livrat la un partener din Prahova, la 1,50 lei litrul.
Zootehnia, o afacere mereu pe muchie de cuţit
Costel Caraş trăieşte strict din această activitate. Se ajută cu subvenţia pe cap de animal, cu cea pe unitatea de suprafaţă, cu împrumuturile şi cu ceea ce produc animalele (vânzare lapte, viţei, reformă). Cert este că veniturile obţinute din fermă nu sunt suficiente pentru a fi reinvestite: „Dacă nu eşti foarte chibzuit oricând poţi da faliment.“ Dar… ambiţia de a reuşi nu-i dă răgaz nicio clipă. Este cu totul prins în afacerea sa şi munceşte… „Muncesc cum este dator s-o facă orice om din România.“
Maria BOGDAN