„De zeci de ani ascult glasul pământului“
Se destăinuie ing. Gheorghe Cenuşă din comuna Ion Creangă, judeţul Neamţ
Printre cei care şi-au dedicat viaţa profesiei de lucrător al pământului se numără şi domnul ing. Gheorghe Cenuşă, directorul Societăţii agricole „Trei-sate“ din comuna nemţeană Ion Creangă.
„Am terminat Facultatea de Horticultură în 1970, ne spune domnia sa. Am fost repartizat, aşa cum se proceda atunci, la fostul CAP de aici şi, iată, de 43 de ani ascult glasul pământului şi alături de oamenii locului îi răspund cu munca de fiecare zi. De-a lungul timpului mi s-a oferit posibilitatea să fac şi altceva. Am refuzat pentru că sunt pasionat de ceea ce fac şi îmi sunt dragi oamenii cu care lucrez de zeci de ani. Aici mi-am întemeiat familia şi aici am trăit, alături de săteni, necazurile şi bucuriile vieţii.
Sigur, n-a fost uşor. Am stat la gazdă, lumina electrică a apărut mai târziu, dar cu vremea condiţiile s-au îmbunătăţit, am primit un apartament la Casa specialistului, într-un cuvânt viaţa şi-a urmat cursul.“
– Şi a venit decembrie ’89…
– După entuziasmul de început, a urmat disoluţia CAP-ului. Oamenii şi-au luat pământurile odată cu apariţia Legii nr. 18, dar rezultatele, material vorbind, au întârziat să apară. Parcelarea excesivă şi lipsa mecanizării cu care, de bine de rău, eram obişnuiţi, au făcut ca rezultatele să fie cele ştiute.
Iată de ce, împreună 60 de membri fondatori, am înfiinţat o asociaţie agricolă, transformată în societate din 1993.
Am început cu un tractor vechi şi două remorci. În timp, oamenii şi-au dat seama că o formă asociativă este până la urmă salvarea lor, au venit în cadrul societăţii şi iată acum unitatea noastră Trei-sate lucrează 1.430 ha teren, din care 54 hectare livadă – singura care a rămas din cele 3.400 existente la nivelul judeţului în 1989.
Cu cele 400 tone cireşe – o recoltă record – pe care le-am vândut cu preţ bun la o firmă din Râmnicu-Sărat, am avut primii bani din anul 2013. Recolte bune am obţinut şi de pe cele 500 ha cu grâu, 150 ha rapiţă şi aşteptăm, date fiind condiţiile deosebit de favorabile ale acestui an, recolte record şi la porumb, sfeclă de zahăr, sorg.
Un important sprijin – subvenţiile
– Sigur, aceste rezultate se datorează şi unei dotări tehnice.
– Fără îndoială. Acum dispunem de tot ce înseamnă tehnică modernă începând cu pregătirea terenului, semănat, întreţinerea culturilor şi recoltat. Anul acesta, de pildă, am achiziţionat o nouă combină Claas cu care ne-am descurcat de minune la grâu.
Sprijinul cel mai important l-am primit de la stat prin subvenţiile pe unitatea de suprafaţă, fără de care nu ştiu cum ne-am fi descurcat. Dar iată că şi aici există, ca să spun aşa, o hibă. Primesc subvenţii şi cei care oferă pieţei produse, dar şi cei care ţin pământul pârloagă, şi nu sunt puţini, aceasta în condiţiile în care ni se cere mereu să facem economii.
– Vorbim de ferme şi atunci când săteanul are 2-3 ha, dar şi de o societate ca cea pe care o conduceţi.
– Aşa este. Există ferme foarte mari, destul de puţine, care nu sunt, după părerea mea, specifice agriculturii româneşti. Cred că ferma medie, între 500 şi 2.000 ha, reprezintă organizarea ideală pentru agricultura românească, neignorând, fireşte, micile gospodării ţărăneşti care au rolul lor.
Viitorul societăţii – tinerii
– Reţin că v-aţi pregătit, ca să spun aşa, înlocuitori la comandă.
– Nimeni nu moşteneşte, cum se spune, pământul şi am constatat cu plăcere, la diferitele întruniri la care am participat, numărul tot mai mare de tineri care se dedică lucrării pământului şi care ne vor lua locul nouă, celor care, spun eu, ne-am făcut datoria.
Acelaşi lucru se întâmplă şi la societatea noastră. Lucrez cu specialişti care au terminat de curând facultatea. Sunt pasionaţi şi rezultatele muncii lor se văd. Cel care va prelua, ca să spun aşa, frâiele este un tânăr economist de formaţie, implicat cu tot sufletul în activitatea deloc simplă a unităţii noastre.
Am credinţa că viitorul agriculturii româneşti depinde de prezenţa tinerilor şi până acum, e drept, pe ici pe colo rezultatele sunt îmbucurătoare.
Stelian CIOCOIU