Cum a relansat familia Neagu vinul de Coconi
În domeniile viticole nu-i vreme de stat pentru că este perioada de vârf a strugurilor, mustului și a vinului. Activitate străveche pe teritoriul țării noastre, cultura viței-de-vie este întâlnită în multe zone geografice, iar recunoașterea vinurilor românești la nivel internațional indică faptul că această industrie va fi mereu una de viitor dacă este tratată așa cum se cuvine. Nu puțini sunt cei care dețin și lucrează parcele de vie, însă nu la fel de mulți reușesc să își facă loc în piață, mai ales că există mulți producători de vinuri care pun pe rafturi de ani buni sticle cu licoare bahică și au deja propria clientelă. Un exemplu că se poate este afacerea familiei Neagu care aduce pe piață vinuri din Podgoria Coconi.
Vedeta de ieri, provocarea de azi
Cândva o sursă de venit sigură pentru locuitorii satului Coconi din județul Călărași, viile au trecut printr-o perioadă neagră, iar vinul renumit a fost pe cale de a deveni o amintire pentru cei care-l apreciau, însă în anul 2010 Cezar Neagu a pus în practică o idee de a prelua podgoria și lucrurile urmau să își reia cursul firesc. Despre parcursul și provocările afacerii de astăzi am aflat de la fiicele domnului Neagu, Anamaria și Magda. „Tata a cochetat mulți ani cu ideea preluării acestei podgorii și a ezitat îndelung, în primul rând din pricina timpului pe care un astfel de business îl cere. La început au fost câțiva ani foarte grei, ani în care părea că nu va reuși să o scoată la liman. În acele momente, în «consiliu de familie» am hotărât să îl ajutăm fiecare cu ce poate, toate în timpul liber, căci toți membrii familiei și-au păstrat și joburile lor de fiecare zi. Și uite așa am ajuns să ne implicăm toți în afacere: unii cu bani, alții cu timp. Fiecare face câte ceva: noi, fetele, livrăm, ginerii încarcă și transportă, mama etichetează“, a declarat Anamaria Neagu. Primul pas a fost luarea în arendă a terenului, 55 de hectare de viță nobilă, după care au urmat investițiile: întinerirea viei, achiziționarea utilajelor necesare, înființarea liniei de îmbuteliere, iar „din acest an fondurile lichide ne permit și achiziționarea de terenuri, dar ne lovim de lipsa actelor de proprietate complete pentru majoritatea suprafețelor, moștenitorii ignorând în repetate rânduri să își realizeze intabularea și cadastrul pentru suprafețele moștenite“, a mai completat Anamaria.
La Coconi vedetă este Crâmpoșia Selecționată, un soi românesc destul de rar, dar care ocupă mai bine de jumătate din podgorie, 32 din totalul de 55 de hectare, după care urmează Băbească Neagră, Muscat Ottonel, Merlot și Muscat de Hamburg. Membrii familiei Neagu lucrează via cu drag, rezultatele o arată, însă pentru ca lucrurile să decurgă așa cum își doresc au apelat și la forță de muncă care cunoștea podgoria.
Chiar dacă nu au pregătire în domeniul viniviticol și activează în cu totul alte domenii, surorile Neagu știu cum se desfășoară lucrurile până când vinul ajunge în pahare. Am aflat inclusiv detalii despre tehnologia de cultură folosită, despre cum se prepară vinul, dar și cum poate deveni alegerea perfectă pentru consumator. „Strugurii sunt vinificați pe soiuri, prin prelucrare mecanică inițial. Încercam să menținem la minimum intervențiile chimice asupra vinului și preferăm o îmbuteliere pe scurtă durată. Rezervoarele sunt testate regulat cu ajutorul unor laboratoare autorizate, iar tratamentele sunt efectuate în funcție de ambalajul în care urmează să fie îmbuteliat: dacă îmbuteliem la PET pentru consum imediat sau la sticlă pentru păstrare îndelungată, tratamentul este ajustat în conformitate. Vinurile pe care le comercializăm diferă în funcție de producția anuală. Acum avem la vânzare vinuri de producție 2013, seci, cu o alcoolemie destul de ridicată, între 12 și 13,5%. Pentru 2012 producția a fost de demisec, datorită calității diferite a strugurilor la recoltare. Producția de 2014 a fost extrem de slabă și nu am putut să o punem în vânzare, fiind net inferioară calitativ, dar anul acesta va compensa, pentru că, deși încă nu am terminat culesul, estimăm că vom produce aproape 100.000 de litri de vin, ceea ce pentru o podgorie mică, de familie, cum suntem noi, este foarte bine în acest moment“, a specificat Magda Neagu.
Vinuri bune, dar Crâmpoșia…
Vinurile din Podgoria Coconi și-au recuperat faima și au câștigat noi adepți. Cei interesați pot achiziționa cupaje de vin roșu sau alb comercializate sub diferite forme de îmbuteliere – sticle, pet-uri și BIB-uri, dar și Crâmpoșie sau Băbească Neagră care se îmbuteliază în general la comandă și care se comercializează în special către firme sub forma de pachete cu etichete personalizate pentru diverse evenimente. Și totuși, care este vedeta podgoriei Coconi? La această întrebare a răspuns Anamaria, însă cu explicații suplimentare: „Crâmpoșia este vedeta, pentru că este un soi foarte «la modă» în ultimii ani, dar noi nu credem neapărat în vinuri cu nume și tocmai de aceea nici promovarea noastră nu se axează pe soiurile comercializate, ci mai mult, pe povestea noastră. Noi credem în vinurile curate, produse cum le făcea bunicul pe vremea copilăriei noastre. Credem în ideea de afacere de familie, construită prin muncă multă și pasiune. Credem că cel mai bine convingem oamenii stând de vorbă cu ei și dându-le să guste din toate vinurile. Și credem în ideea de a produce un vin așa cum ne place și nouă să bem la masă cu familia și prietenii.“
În București se realizează și livrare gratuită la domiciliu, iar cei care sunt interesați pot găsi vinurile la târgurile tradiționale, la căsuța din Piața Obor sau pe Aleea Negustorilor de la Romexpo, atunci când sunt organizate târguri mari, dar pot face și comenzi online. Pachetele personalizate s-au dovedit a fi o alegere bună pentru promovarea unei afaceri aflate la început de drum. Cei interesați de cadouri inedite pot alege sticlele, standard sau speciale, de exemplu la 2 litri în formă de butelcă, și își pot personaliza cum doresc eticheta.
Mai departe, încotro?
În doar 5 ani ceea ce stâlpul familiei Neagu avea să pună în practică a cunoscut o ascensiune demnă de luat ca exemplu, ceea ce ne duce cu gândul că planurile s-au dezvoltat odată cu afacerea. „Avem neapărată nevoie să ne dezvoltăm, iar fondurile europene reprezintă o soluție pentru noi. Vrem să ne cumpărăm utilaje mai noi, pentru că cele pe care le avem sunt vechi și necesită mereu reparații. Atunci când am avut nevoie am împrumutat utilaje mai performante, dar nu merge mereu așa. Vrem să le avem pe ale noastre. În plus, sperăm să replantăm bucăți din vie în care avem goluri și chiar să continuăm să plantăm vie nouă. Oricum, suntem conștienți că drumul va fi lung și greu în continuare pentru că această afacere este susținută doar din fonduri proprii, adică din salariile membrilor familiei. Dar suntem convinși că va veni și un moment în care să ne țină ea pe noi, nu noi pe ea. Fiindcă atunci când faci un lucru cu pasiune, cu devotament și cu sinceritate, n-are cum să nu meargă. De-aia spunem noi mereu că facem această afacere nu cu capul, ci cu sufletul. Și aici ne contrazice mereu Magda, sora cea mare, care vine și face un business-plan pe 5 ani cu axe de dezvoltare și linii bugetare clare. Pe care apoi întreaga familie se apucă și-l dezbate. Că doar de-aia se numește «afacere de familie»“, a concluzionat Anamaria.
Loredana Larissa SOFRON