Culturile modificate genetic – Studiu de caz Insula Mare a Brăilei

Lucian Buzdugan – director general al TCE Trei Brazi

● Insula Mare a Brăilei, cea mai mare şi mai rodnică grădină a lumii, ar putea produce într-un an 70.000 tone boabe de soia, cantitate care ar putea acoperi o treime din actualul deficit al României.

● La un profit de cel puţin 250 euro/ha TCE 3 Brazi ar putea obţine un beneficiu total de 5-6 milioane euro, sumă care i-ar permite să finanţeze o bună parte din lucrările de pregătire a terenului din toamnă.

● Un calcul comparativ arată, că la nivelul anului 2006, soia transgenică realiza la hectar un venit de trei ori mai mult decât cel de la soia convenţională. Diferenţa era şi mai mare în ceea ce priveşte profitul, indicator care în cazul soiei clasice realizează o pierdere de 1.200 euro/ha, faţă de un câştig de 1.871 euro/ha la soia modificată genetic. Explicaţia ţine atât de diferenţa randamentelor, dar mai ales a costurilor cu combaterea buruienilor care sunt de aproape 10 ori mai mari la soia clasică.

Cu toate că, pentru lumea ştiinţifică şi pentru o bună parte dintre specialiştii agricoli, biotehnologiile moderne nu mai sunt demult o noutate, mai sunt mulţi, chiar dintre cei care ar trebui să fie beneficiarii unor importante realizări din acest domeniu, care au încă multe neclarităţi sau fac confuzii privind plantele modificate genetic. Este motivul pentru care ne-am propus ca, în acest capitol, să prezentăm experienţa căpătată în Insula Mare a Brăilei şi nu numai, cu deosebire în privinţa utilizării în producţia agricolă a rezulta­telor cercetării biotehno­­logice. Înainte de a întări fondul analizei, aş dori să precizez că, din toate punctele de vedere, Insula Mare a Brăilei poate deveni cea mai mare grădină transgenică a lumii.

Cu dovezi de necontestat se poate susţine astăzi faptul că plantele modificate genetic sunt mult mai prietenoase cu mediul decât plantele con­ven­ţionale (Brookes, 2008). Nu este nevoie decât de o judecată lucidă şi puţină aplecare spre înţelegerea adevărului dovedit atât de rezultatele cercetării ştiinţifice, cât şi prin extinderea rapidă şi continuă din ultimii ani a cultu­rilor de plante transge­nice, pe milioane de hectare, în ţările cele mai dezvoltate din lume, dar mai cu seamă în ţările în curs de dezvoltare (James, 2009).

Societatea Comercială TCE 3 BRAZI SRL a adoptat cu curaj noile tehnologii chiar de la începuturile introducerii legale a plantelor transgenice în agricultura României.

Cultivată la început pe suprafeţe de ordinul sutelor de hectare, soia Roundup Ready (RR), rezistentă la principiul activ erbicid glifosat, a ajuns ca, doar în câţiva ani, numai în Insula Mare a Brăilei, să ocupe nu mai puţin de 17.000 ha, plasând societatea TCE pe primul loc într-un clasament al marilor cultivatori de plante modificate genetic din România şi chiar din Europa.

În decursul a nouă ani, specialiştii acestei societăţi s-au implicat cu curaj în domeniul revoluţionar al plantelor transgenice, însuşindu-şi noua tehnologie, obţinând rezultate remarcabile şi, în ultimă instanţă, acumulând o bună experienţă în materie.

Considerăm deci că este de datoria noastră să împărtăşim din experienţa dobândită şi altor specialişti agricoli, pentru ca aceştia, la rândul lor, să poată adopta cu curaj tehnologia plantelor transgenice, calea sigură spre performanţă, spre valorificarea superioară a potenţialului agricol naţional, spre satisfacerea unui necesar crescând de hrană sănătoasă şi diversificată.

Soia transgenică, o şansă pentru România

Pentru agricultura românească, dintre toate plantele modificate genetic, soia şi porumbul sunt, de departe, cele mai importante din punct de vedere economic.

În România, introducerea în cultură a versiunii transgenice Roundup Ready a făcut ca suprafaţa alocată soiei să crească anual, până în 2006, la circa 140.000 hectare datorită avantajelor economice de necontestat.

În cadrul Societăţii Comerciale TCE 3 BRAZI SRL, soia Roundup Ready a fost introdusă în cultură încă din anul 2001. În anul 2005, suprafaţa pe care era cultivată soia transgenică a fost de circa 17.000 hectare, iar producţia medie de 3.500 kg/ha.

Începând din anul 2002, producţiile medii au crescut continuu, înregistrând valori cuprinse între 2.500 şi 3.580 kg/ha.

Argumente economice şi agrotehnice

În acelaşi interval de timp 2002-2006, pe parcursul a cinci ani de cultivare a soiei RR în IMB, profitul pe hectar a fost cuprins între 150 şi 470 euro/ha, alternând în funcţie şi de condiţiile climatice ale fiecărui an agricol.

Factorul determinant al producţiilor mai mari ale culturilor modificate genetic este faptul că, prin folosirea erbicidelor pe bază de glifosat (Roundup Ready), buruienile din cultură sunt combătute, practic, în totalitate. Se elimină astfel cel mai mare concurent, atât pentru spaţiul de nutriţie, cât şi pentru spaţiul de expunere la soare, atât de necesare pentru creşterea şi dezvoltarea normală a culturii.

Este de menţionat şi faptul că se utilizează un singur erbicid, că se aplică maximum două tratamente, cu o doză de doar 2-4 litri de produs pe unitatea de suprafaţă. Deosebit de important este că acest produs este total nepoluant.

Întrucât se recoltează până la sfârşitul lunii octombrie, soia RR este o bună premergătoare pentru grâul de toamnă. Practic, semănatul grâului poate debuta odată cu începerea recoltării soiei. Pe de altă parte, terenul curat de buruieni creează condiţii optime de practicare a semănatului direct în mirişte sau a „lucrărilor minime ale solului“. Iar faptul că lasă în sol importante cantităţi de azot biologic necesar chiar culturii care urmează a se semăna (grâul de toamnă) face din soia una dintre cele mai bune premergătoare.

În Insula Mare a Brăilei, unde gradul de îmburuienare este foarte mare, numai un erbicid ca Roundup Ready, aplicabil în decursul întregii perioade de vegetaţie a soiei RR, poate menţine cultura liberă de buruieni.

Datorită efectului său remarcabil, total şi persistent în timp, tratamentul cu erbicidul Roundup poate fi considerat o investiţie pe mai mulţi ani, cu toate avantajele economice ce decurg din aceasta.

Interzicerea soiei RR, o măsură aberantă

Începând din anul 2007, autorităţile din România au interzis cultivarea soiei RR. Prima consecinţă a fost că producţiile medii de soia au înregistrat valori sub aşteptări, ceea ce a făcut ca suprafeţele alocate acestei specii să scadă continuu. Fapt este că România s-a transformat dintr-o ţară exportatoare de soia şi şrot de soia într-o ţară care importă astăzi cca 80% din necesarul de consum de proteină vegetală. Aceste importuri provin din soia modificată genetic, în cea mai mare parte din Brazilia, Argentina sau SUA. Din aceleaşi cauze, şi în IMB suprafaţa pe care este cultivată soia a scăzut până la zero, în anul 2008.

Şi totuşi…

Analizând problemele care au apărut după eliminarea din cultură a acestei plante în IMB, s-a ajuns la concluzia că fără soia este aproape imposibilă realizarea unui asolament cât de cât raţional. Într-adevăr, amplasat după floarea-soarelui, la acelaşi nivel al costurilor de producţie, grâul de toamnă produce mai puţin, în medie, cu 2,0 până la 2,5 t/ha. Din acest motiv s-a luat decizia reintroducerii soiei în cultură, fie şi sub forma ei convenţională.

În acest scop, în anul agricol 2008-2009 în IMB s-a însămânţat pe cca 500 ha soia convenţională din categorii biologice superioare, pentru producerea seminţei necesare înfiinţării a 6.000 ha de cultură în anul 2010.

Recoltele medii, în intervalul 2007-2009, au fost însă cuprinse între 1.200 şi 1.650 kg/ha, cu mult sub potenţialul de producţie al acestei culturi. Explicaţiile acestor contraperformanţe sunt multiple. Principala cauză a producţiilor mici obţinute pe unitatea de suprafaţă în cazul soiei convenţionale este însă, fără îndoială, neputinţa cultivatorilor de a controla spectrul atât de larg de buruieni care apar, cresc şi se dezvoltă pe parcursul perioadei de vegetaţie.

Producătorii agricoli nu au ambiţia de a cultiva un produs biotehnologic, ci, pur şi simplu, de a obţine performanţe de neatins în condiţiile folosirii varietăţilor convenţionale. În ultimii ani, în IMB au fost încercate diverse scheme de erbicidare în cultura de soia convenţională. Indiferent de schemă, au fost utilizate între şase şi şapte erbicide, Roundup-ul fiind unul dintre acestea. Cantitatea totală de erbicide utilizată a variat între 12 şi 15 l/ha, din care 4-6 l/ha au fost de Roundup, aplicat în 2-3 tratamente.

Cu toate eforturile depuse, aceste încercări de control al buruienilor nu au avut rezultate mulţumitoare. Urmarea: rezerva de buruieni după cultura soiei convenţionale a crescut continuu, astfel încât astăzi valorile îmburuienării sunt foarte apropiate de cotele existente la începuturile activităţii TCE în IMB. Cu totul remarcabilă este revenirea stufului, care găseşte aici condiţii deosebite de creştere şi dezvoltare. Concomitent, s-a constatat şi o depreciere accentuată a calităţii producţiei din cauza creşterii ponderii seminţelor de buruieni în masa recoltei de soia. Din aceeaşi cauză s-a înregistrat şi o creştere a umidităţii masei recoltate ce a impus efectuarea unor procesări costisitoare, ca uscarea şi condiţionarea.