Cu stângu-n dreptu’…

Așadar, cel puțin la nivel oficial, problema decarbonificării dă semne că intră în linie dreaptă. De ce spunem asta? Banca Mondială a trimis autorităților de la noi și de pretutindeni un studiu în care se arată posibilitatea unor creșteri masive de prețuri pentru produsele energetice care au la bază combustibili fosili. Iar motivul principal este, bineînțeles, necesitatea de a reduce emisiile de CO2. Astfel, presa de specialitate internă consemnează că vom asista la creșteri spectaculoase de preț care se vor majora prin taxe suplimentare, adăugate treptat, procesul urmând a avea punctul final în anul 2030. Să vedem care sunt țintele de preț dorite de oficialii Băncii Mondiale până în 2030.

Cărbune – 113%; Motorină – 62%; Benzină – 50%; Energie electrică – 7%; Kerosen – 54%; GPL – 34%; Gaze naturale – 32%; Petrol – 51%. Așadar, se observă o medie a scumpirilor de aproximativ 50 de procente.

În documentul BM se arată că, pentru reformarea impozitării energiei pentru a stabili un preț mai eficient al emisiilor de carbon și a asigura o mai mare neutralitate între tipurile de combustibil, sunt necesare mai multe etape:

• „Planificarea și trecerea treptată la eliminarea subvențiilor pentru combustibilii fosili. O condiție prealabilă necesară pentru o reformă a prețurilor la energie care să țină seama de efectele externe este absența subvențiilor pentru combustibilii fosili. Candidații potențiali pentru reforma subvențiilor pentru combustibilii fosili (RSCF) în România sunt subvențiile pentru cărbune, gaze naturale și energie termică.
• Introducerea unei taxări suplimentare a carbonului pentru a aborda prezența externalităților legate de combustibilii fosili. Pentru a internaliza pe deplin clima și alte externalități, se estimează că prețurile combustibililor fosili în 2030 trebuie să crească cu aproximativ 50%.“

„Aceste recomandări, atât în ceea ce privește RSCF, cât și introducerea unei taxări suplimentare a emisiilor de dioxid de carbon, trebuie să aibă loc treptat și să fie bine coordonate. În mod ideal, eliminarea completă, dar treptată a subvențiilor pentru combustibilii fosili începe la începutul anului 2024 și ar avea loc treptat astfel încât, până într-un an-țintă (de exemplu, anul 2030) subvențiile să fie eliminate complet. De asemenea, trebuie introdusă o tarifare a carbonului începând cu anul 2024, la o fracțiune din prețul țintă al carbonului, urmând ca prețul să fie crescut progresiv pentru a atinge nivelul maxim până în anul-țintă (de exemplu, anul 2030).“

Tot în studiu se arată că „România trebuie să ia măsuri decisive pentru a respecta angajamentele asumate în cadrul Acordului de la Paris. Pe baza Instrumentului de evaluare a politicilor climatice (IEPC) al Băncii Mondiale (BM) – Fondul Monetar Internațional (FMI), nivelul emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) pentru 2030, presupus de contribuția stabilită la nivel național (CSN) a țării, se ridică la 74 de milioane de tone de echivalent dioxid de carbon (CO2), în timp ce se așteaptă ca România să emită 101 milioane de tone de echivalent CO2 în «scenariul de referință» în același an.“ Așadar, dacă lucrurile rămân așa, e groasă… Mai ales în condițiile în care emisiile de carbon la nivel european nu depășesc 7% din cele la nivel mondial. De exemplu, Marea Britanie are un aport de CO2 în industrie de aproximativ două procente, în condițiile în care are industria pe care o are. România ce fracție o deține între zero și unu? 0,5? 0,7?

Dacă acestă strategie va fi pusă în aplicare, vom asista la o scădere dramatică a nivelului de trai. De fapt, vom asista la o „democratizare“ a sărăciei… Și nu numai la noi, ci în toate țările care vor îmbrățișa astfel de politici. Iar ironia la toată povestea este că cei mai mari poluatori la nivel mondial sunt țările din Asia, aflate într-o puternică dezvoltare economică. Iar acestea nici nu vor să audă de problema CO2. Au stat prea mult timp în sărăcie… Comunismul a murit acum 33 de ani… Ce urmează?

Bogdan PANȚURU