Creşte producţia de peşte la nivel mondial
Industria peştelui a revenit pe creştere în 2010 şi începutul anului 2011, după un an 2009 dificil, caracterizat de scăderea bruscă a preţurilor la peşte şi la produsele provenite din acvacultură, dar şi de contracţia cererii şi comerţului, se arată în studiul Perspective Agricole OECD şi FAO 2011-2020.
Fenomenul a fost determinat de creşterea preţului mediu la peşte, pe fondul majorării cererii, mai ales din partea ţărilor în curs de dezvoltare ca urmare a redresării economice, mult mai repede decât se aştepta.
În acelaşi timp, consumul mediu de peşte pe cap de locuitor la nivel mondial a rămas stabil în cursul perioadei 2008-2009, la aproximativ 17 kg/an (echivalent greutate în viu), după care a crescut uşor în 2010. În această perioadă, peştele a constituit circa 15,7% din consumul de proteine de origine animală la nivel mondial şi 6,1% din consumul total de proteine.
În ceea ce priveşte preţurile, acestea sunt pe un trend ascendent atât pe pieţele interne, cât şi la export. La începutul anului 2011, preţurile produselor de acvacultură au crescut cu 23%, raportat la septembrie 2008. În schimb, preţurile la peştele pescuit au scăzut brusc în timpul crizei, fără să mai revină la nivelul anterior nici până acum. În 2009, producţia totală de peşte a atins un nivel record de 145 milioane de tone, caracterizată printr-o cădere uşoară a cantităţii de peşte pescuit şi o majorare a celei provenite din acvacultură. În 2010, cantitatea de peşte pescuit s-a redus în continuare, din cauza scăderii capturilor de hamsie în America Latină, în timp ce producţia de acvacultură şi-a mărit cota sa în achiziţia totală de peşte.
Perspective pentru anii următori
Producţia mondială de peşte ar urma să se ridice la 164 milioane de tone în 2020, în creştere cu 15% faţă de nivelul mediu din perioada 2008-2010. Cele mai mari creşteri vor veni dinspre acvacultură, cu un avans anual estimat la 2,8 %, mai mic totuşi decât nivelul de 5,6 % din deceniul precedent.
Preţul la peşte ar trebui să crească pe termen mediu. Odată cu majorarea la făina de peşte şi la celelalte produse destinate alimentaţiei animale, diferenţa dintre preţul peştelui de crescătorie şi cel al peştelui pescuit este de aşteptat să se mărească pe termen mediu. Produsele de pescuit şi cele de acvacultură vor continua să fie obiectul unor schimburi comerciale intense, circa 38% din producţia mondială urmând să fie exportată în 2020. Consumul mondial de peşte, estimat la 17,1 kg pe cap de locuitor în perioada 2008-2010, ar trebui să atingă 17,9 kilograme pe cap de locuitor în 2020.
Ce se întâmplă în UE?
Producţia de acvacultură în UE-27 a rămas relativ stabilă, între 1,2 milioane de tone şi 1,3 milioane de tone în perioada 1995-2009, creşterea înregistrată în aceşti ani fiind de circa 10%, se arată într-un studiu Eurostat. Cei mai mari patru producători pe acest segment din UE au fost Spania (21%), Franţa (18%), Italia (13%) şi Regatul Unit al Marii Britanii (15%), care împreună au reprezentat aproximativ două treimi din totalul producţiei de acvacultură în anul 2009.
În acelaşi timp, producţia de acvacultură a fost extrem de mare în Norvegia, mai mare chiar decât producţia combinată a celor trei cele mai mari state membre ale UE. Norvegia a înregistrat un avans de peste 246% în perioada 1995-2009. Pe de altă parte, reduceri importante au fost consemnate în Germania, Danemarca şi Ţările de Jos
Cele mai importante zone de pescuit
Zonele de pescuit cele mai importante pentru UE sunt zona 27 (Nord-Est Atlantic), 34 (Oceanul Atlantic de Est şi Centrală) şi 37 (Mediterană şi Marea Neagră). Circa 70% din capturi au fost realizate în Atlanticul de nord-est, respectiv 10% şi 9%, în celelalte două domenii. Patru state membre (Danemarca – 15%, Spania – 15%, Franţa – 9% şi Regatul Unit – 12%) au reprezentat 51% din media UE-27 de captură în 2009, comparativ cu 60% în 1995.
În 2009, flota de pescuit a UE cuprindea peste 84.500 nave cu un tonaj brut combinat de 1,8 milioane de tone.
Consumul de peşte în România
Dacă înainte de 1989 consumul de peşte pe cap de locuitor în România era de circa 8,5 kilograme pe an, după Revoluţie acesta s-a redus drastic. În 1990 s-a ajuns la 2,5 kilograme, după care a revenit pe creştere, spre 4,7 kilograme prin 2006-2007, respectiv 6,5 kilograme anul trecut, potrivit datelor RO-FISH (Asociaţia Procesatorilor, Importatorilor, Exportatorilor, Distribuitorilor şi Comercianţilor de Peşte din România).
Pentru următorii doi-trei ani este aşteptată o majorare a consumului de până la 8 kilograme. Spre comparaţie, bulgarii au un consum de 3 kg pe cap de locuitor, iar ungurii de 2,5 kg. Cei mai mari consumatori de peşte din Europa sunt portughezii – 70 kg, spaniolii – 60 kg, italienii – 30 kg. Sunt departe însă de cei mai mari consumatori din lume – japonezii (110-120 kg).
Ioana GUŢE