fbpx
reclama youtube lumeasatuluitv

Confesiunile unui fost navigator: cum se lansează „la apă“ o afacere cu mezeluri curate

Share Button

Pe Marius Iosif l-am întâlnit anul trecut la târgul IndAgra. Venise la București pentru a-și promova produsele preparate din carne de vită și, implicit, pentru a face lobby pentru producătorii autentici. S-a retras după 16 ani în care a navigat pe mările și oceanele lumii (a terminat Academia Navală „Mircea cel Bătrân“ din Galați) pentru a da un nou curs vieții sale profesionale. În 2010 a lansat „la apă“ o afacere care miza pe producerea de mezeluri curate. Mărturisește că și în acest sector, ca și în navi­gație, uneori apele sunt foarte tulburi și repezi și că menținerea pe linia de plutire depinde de abilitățile manageriale ale fiecăruia.

Un proiect de 60.000 de euro

‒ Ați început această afacere dintr-o întâmplare, fără să fi premeditat cumva evoluția proiectului de azi.

‒ Într-adevăr. Totul a început cu o masă festivă pe care am pregătit-o pentru prieteni. Preparatele pe care le-am făcut atunci au fost atât de gustoase încât m-au rugat să le pregătesc în cantități mai mari pentru a putea cumpăra de la mine. Am făcut asta și ulterior am fost cu produsele și la un târg. A fost prima participare și am continuat să merg și la alte evenimente. În anul 2012 am înființat la Tuzla un mic atelier de procesare a cărnii, practic am transformat un grajd într-o mică făbricuță și am început o microproducție cu preparate de casă, preparate tradiționale în adevăratul sens al cuvântului, fără adaosuri sau substanțe de sinteză, neinjectate, folosind numai condimente și mirodenii naturale. A fost un proiect care m-a costat aproximativ 60.000 de euro și care astăzi este cunoscut sub numele de Moș Iosif.

‒ A fost prima etapă în dezvoltarea afacerii. Ce a urmat?

‒ Ulterior am vândut tot ce am realizat la Tuzla și am continuat afacerea într-o nouă localitate, la Cumpăna. Am reinvestit banii, am obținut un credit bancar și cu aproximativ 25.000 de euro am deschis o altă fabrică, cu o suprafață de 757 mp, cu 9 camere de frig și cu toate echipamentele specifice activității pe care o desfășor (mașină de tocat, malaxor, mașină de umplut membrane și de ambalat în vid, toate echipamentele fiind aduse din import). Hala este făcută din panouri sandwich și este compartimentată în săli diferite – pentru păstrarea condimentelor, a echipamentelor, vestiare, rampă de recepție-livrare. În momentul de față în fabrică lucrează nouă oameni și se realizează aici produse naturale, într-un flux tehnologic simplu, dar în condiții moderne.

Șase preparate, șase luni de testare a rețetelor

‒ Care este nivelul de producție acum și ce gamă de produse oferiți?

‒ Fabrica are o capacitate de 20 de tone pe lună, dar acum prelucrăm până în 800 kg. Pentru preparatele noastre folosesc doar carne de vită – asta pentru că nu cred că în România se găsește carne de porc adevărată. Din nefericire, în Constanța nu există un abator specializat pentru sacrificarea vitelor și atunci sunt nevoit să aduc materia primă de la unități specializate din Botoșani. În momentul de față realizăm șase produse – pastramă armenească de vită, gyudem tătăresc, babic din vită și capră, cârnați vită-oaie, piept de curcan marinat, care sunt realizate după rețete proprii, fără substanțe de sinteză, doar sare de mină și condimente naturale. În medie, rețetele le testăm șase luni de zile. Deși vorbim despre preparate naturale, termenele de valabilitate sunt mari. Gyudemul, care este un produs crud-uscat, are, spre exemplu, termen de valabilitate un an dacă este păstrat în punga originală, în vid și la rece, la 0-4 grade Celsius. Cel mai scurt termen este de 45 de zile pentru produsele coapte, și anume pieptul de curcan și cârnații.

Producătorii autentici să fie protejați de lege

‒ S-au amortizat banii investiți în afacere?

‒ Sper ca anul acesta investiția să se amortizeze complet. Depinde de piață dacă va fi așa sau nu. La final de an pot spune că există o brumă de profit. Este dificil, dar cred că va deveni o afacere profitabilă pentru că încep să se caute preparatele naturale. Avem o realizare importantă prin faptul că în 2016 am reușit să intrăm în hipermarketurile Auchan și Metro. Contractele cu marile lanțuri de magazine sunt avantajoase pentru că astfel reușești să vinzi un volum mare de produse. Imaginați-vă că una este să vinzi 100 kg odată și alta este să vinzi 3-4 kg la un târg. Nu au impus o cantitate minimă pe care trebuie să o livrez. Aici depinde de fiecare cum își manageriază vânzarea și se poate apela la o firmă de sampling să se facă degustări, să fie frumos așezat produsul în raft. Eu nu am făcut asta, dar produsele s-au vândut de la sine.

‒ Ce măsuri ar trebui implementate în sprijinul antreprenorilor care vor să dezvolte o afacere cu preparate naturale din carne?

‒ În primul rând, în România nu se mediatizează destul activitatea oamenilor care realizează produse curate. Asta este o problemă și apoi există falșii producători și aici ar trebui făcut ceva. Există așa-zișii producători care cumpără produsele de la Metro, le mai afumă puțin și spun apoi că este produsul lor. Este nevoie de un cadrul legislativ care să protejeze producă­torii autentici.

  • „M-am gândit să închid circuitul și am făcut un experiment. Am avut 75 de hectare de teren, dar am fost nevoit să le vând. Dacă nu ai teren ca să cultivi cereale, nu ai cum să crești animale. Nu merită. Deocam­dată ne rezumăm la producție.“ – Marius Iosif

Laura ZMARANDA

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.