Cercetătorul de la Hida

Nelu Orlaie este un fost cercetător în genetică şi ameliorare de la Universitatea de Ştiinţe Agricole din Cluj. După aproape un deceniu de cercetare, a renunţat la catedră şi a devenit cultivator de căpşuni. Acum este mulţumit de munca lui şi, bineînţeles, de profitul obţinut.

Peste 1.200 ha de căpşuni în Satu Mare

România are circa 3.000 ha de căpşuni, din care aproximativ 1.200 ha se află numai în judeţul Satu Mare, cea mai importantă zonă a ţării în sector. O mare parte din plantaţii sunt îmbătrânite, dar în ultima vreme au apărut şi plantaţii noi. „Căpşunarii“ din zona Satu-Mare deţin plantaţii de circa 1.200 ha, a căror producţie asigură 55-60% din producţia totală internă de căpşuni. Destul de mult, dar în scădere semnificativă faţă de 10-15 în urmă, când peste 80% din producţia României venea de la Satu-Mare. În ultimii ani au apărut şi alte centre de producţie în Arad şi Bihor, dar şi în sudul ţării, Vâlcea şi Argeş. De asemenea, se dezvoltă un centru secundar şi în jurul Bucureştiului – Ilfov şi Giurgiu, după cum susţine dr. ing. Nelu Orlaie, preşedintele Asociaţiei Cultivatorilor de Căpşuni din România, o organizaţie care include 25 de membri. Cele mai întâlnite soiuri în zonă sunt Elsanta (cel mai bun din Europa, susţine Orlaie), Real, Coral şi Magic. Oamenii din Satu Mare preferă soiul Elsanta, pentru că merge în câmp şi în culturi protejate, iar în plus este căutat şi de supermarketuri. Orlaie spune că, în ultima vreme, culturile de căpşuni câştigă teren poate şi pentru că se folosesc materiale de calitate.

Acestea pot fi cumpărate de la pepinierele specializate precum cea de la Hida, judeţul Sălaj, înfiinţată de fostul cercetător, şi de la Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură de la Mărăcineni. Până nu demult, principala problemă a căpşunilor româneşti – exemplu elocvent este soiul Premial –  era aceea că le lipsea fermitatea, adică nu puteau fi transportate pe distanţe mai mari. Între timp, problema s-a rezolvat odată cu orientarea agricultorilor către soiul Elsanta. În acelaşi timp, s-a schimbat şi atitudinea agricultorilor faţă de ceea ce înseamnă tehnologia de cultură. Astfel, de exemplu, dacă în urmă cu câţiva ani lăsau stolonii să se înmulţească printre rânduri, acum îi cumpără de la pepinierele specializate.

A lăsat catedra pentru afacerea cu căpşuni

După aproape 12 ani de muncă la Universitatea de Ştiinţe Agricole din Cluj în genetica şi ameliorarea culturilor, Nelu Orlaie s-a decis să intre în afaceri. Şi-a vândut apartamentul din oraş în urmă cu vreo opt ani şi s-a apucat să cultive căpşuni. A început cu câţiva ari, iar în timp a câştigat destul cât să ţină cinci copii la facultate şi să trăiască onorabil. Orlaie deţine cea mai mare pepinieră din România – are peste 2 ha de stolonieră, peste 1 ha drajoni de zmeură şi 0,5 ha de plante pentru coacăz. Pentru plante colaborează cu institute din Olanda şi Polonia, dar şi cu Institutul de la Mărăcineni.

Din spusele sale, cea mai mare investiţie pentru înfiinţarea unei plantaţii de căpşuni o reprezintă achiziţia plantelor, care trebuie să fie de calitate. La un hectar ai nevoie de 40.000 de plante (preţul unei plante este de 0,5 bani), ceea ce ridică investiţia la circa 20.000 de lei. Ai nevoie apoi de echipamente de irigaţie şi întreţinere, îngrăşăminte complexe (400-500 kg pe an, în trei reprize). În total, investiţia într-un hectar de căpşuni se ridică la circa 10.000 de euro. Cea mai mare problemă a cultivatorilor este că mulţi nu cunosc tehnologia de cultură, spune Orlaie. De multe ori lasă plantele să se întindă prea mult şi ajung să „facă iarbă de căpşuni“. Fostul cercetător spune că vorbim de o cultură care nu este mai pretenţioasă decât cele legumicole, de exemplu, dar ea necesită răbdare şi muncă bine făcută. Cei care vor să se apuce de o astfel de activitate trebuie să aleagă terenul, astfel încât să aibă la îndemână o sursă de apă. Plantele se pun în aprilie sau în septembrie, iar anual se fac 5-6 stropiri pentru prevenirea bolilor. „Agricultorii trebuie să fie atenţi şi la eliminarea stolonilor în plus. Anul viitor va fi maximum de producţie“, susţine Orlaie. Atunci se scoate investiţia şi un profit dublu faţă de cât s-a investit, mai spune cercetătorul.

El recomandă totuşi celor care vor să se apuce de căpşuni să înceapă cu suprafeţe mai mici – pentru a elimina riscurile –, pentru că după aceea cultura se va autosusţine. Producţia la hectar este în general de circa 20 de tone pe an, iar cu un profit de 40-50.000 de lei pe an Orlaie pare mulţumit.

Cerere mare pe piaţă

Cerere mare pentru căpşuni există nu doar pe piaţa internă, ci şi la export, spune Orlaie. Dacă ne raportăm la consumul intern, estimat undeva la circa un kilogram pe cap de locuitor pe an, este lesne de înţeles potenţialul de creştere numai la nivel intern. Nu mai vorbim şi de necesarul pentru industrie. „Este loc pentru toată lumea pe piaţă, mai ales că nu e concurenţă“, afirmă Orlaie. În ceea ce-l priveşte, el vinde în general căpşunile unor angroşişti, de la care acestea ajung pe piaţă. Anul trecut a obţinut circa 5 lei pe kilogram, în timp ce pe piaţă acestea s-au vândut chiar cu 8 lei pe kilogram.

Emanuel Pălincaş, un cultivator din Halmeu care are circa trei hectare de căpşuni, spune şi el că preţurile variază foarte mult, de la 8-10 lei pe kilogram la începutul culesului (luna mai), până la circa 5 lei în sezon. Producţia lui ajunge tot pe tarabele din piaţă, în general la Cluj, pentru că nu are cantităţi mari astfel încât să poată intra în magazine. Pălincaş susţine şi el că investiţia într-o plantaţie de căpşuni se amortizează în mod obişnuit în al doilea an.

Ioana GUŢE