Ce urmează?
Așadar, România a ales, Europa a ales. Cine a avut de câștigat? Lăsând la o parte doctrine, ideologii sau alte filozofii politice, în Europa (cu puține excepții), dar și la noi a avut de câștigat globalismul. Ce este acesta? Este o ideologie care pune accent pe atingerea cu orice preț a propriilor dorințe și afirmă că fiecare individ trăiește pentru el. În privința ideii de națiune, aceasta nu contează pentru indivizii care cred în globalism. Din tratatele științifice sau pseudoștiințifice publicate pe Internet aflăm, printre altele, că ideologia globalistă este un rezultat firesc al globalizării. Pe scurt, globalizarea este termenul modern folosit pentru descrierea schimbărilor în societăți și în economia mondială, care rezultă din comerțul internațional extrem de crescut și din schimburi culturale. Descrie creșterea comerțului și a investițiilor datorită căderii barierelor și interdependenței dintre state. În context economic, este des întâlnită referirea, aproape exclusivă, la efectele comerțului și, în particular, la liberalizarea comerțului sau la liberul schimb. Haosul cu care ne confruntăm astăzi derivă din faptul că, pornind de la dezvoltarea tehnologică și economică, un număr important al activităților umanității se situează pe o scală și un orizont atât de mari încât au depășit granițele naționale, în limitele cărora statele suverane își exercită dreptul la guvernare. Acest fenomen a fost denumit globalizare, un termen care ascunde mai multe decât lasă să se înțeleagă. Pe măsură ce domeniul activităților umane se extinde dincolo de reglementările statului-națiune, legalitatea și regulile au devenit prea strâmte, citim pe Wikipedia. Mai aflăm că noii jucători au trebuit să facă față provocării iscate de guvernarea de tip monopol; au apărut corporațiile multinaționale, piețele financiare globale, organizațiile nonguvernamentale, dar și organizații criminale și rețele teroriste internaționale. Și, foarte interesant, activitatea acestor noi jucători nu este acoperită de legile internaționale, care se bazează pe înțelegeri formale între statele-națiune, pentru că acestea nu au fost capabile până acum să găsească un teren comun pentru înțelegeri care vizează problema globalizării.
Totuși, ce i-a determinat pe oameni să voteze proglobalism? După cum scriam mai sus, această ideologie se bazează pe „atingerea cu orice preț a propriilor dorințe“. O idee deloc nouă dacă ne gândim la hedonism (din greacă hedone – „plăcere“) ce reprezintă o concepție etică și un curent filosofic ce proclamă plăcerea, desfătarea drept binele suprem, iar năzuința de a o obține, principiu al comportamentului. Ce fel de plăceri? În mare parte, fizice… Unde este spiritualitatea în toate astea? Păi nu prea este. Când e vorba de bani și ce poți face cu ei nimic altceva nu mai contează… Tot ce contează este „Eu, Eu și numai Eu“. E ceva rău în asta? Păi nu, pentru că fiecare om are dreptul să creadă ce vrea despre sine și relațiile cu ceilalți. Dar, așa cum au observat mulți hedoniști de-a lungul istoriei, vine o zi în care ei, hedoniștii, își dau seama că nu sunt singuri pe pământ. Si anume, cooperarea e mai bună decât competiția. Că găsirea unui numitor comun e mai bună decât „lupta“ cu ceilalți. Sigur, par vorbe goale, dar fiecare are dreptul, vorba înțeleptului, să afle ce nu este înainte de a afla ce este cu adevărat.
Și încă ceva. Se știe că SUA dă tonul la nivel global în anumite chestiuni cum ar fi și globalismul. Numai că SUA are o problemă. Potrivit Financial Times, mai nou elitele economice se tem de „lupta de clasă“ și de „revoluție“. Membri ai elitelor economice şi de afaceri și-au exprimat îngrijorările în cursul unei reuniuni anuale unde au fost prezente personalități politice și din domeniul afacerilor. În pofida stării generale de optimism privind perspectivele economiei SUA şi ale piețelor financiare, unele dintre cele mai mari nume de pe Wall Street și din mediile corporative din America și-au exprimat preocuparea privind sănătatea modelului economic care i-a făcut putred de bogați. Aici elitele s-au întrebat de ce tinerii americani şi-au pierdut încrederea în sistemul economiei de piață, prezentând un sondaj care arată că 44% dintre persoanele care au vârste între 30 și 40 de ani ar prefera un sistem socialist…
Adevărul este că peste Ocean tot ceea ce contează sunt banii. „Reușești“, ai de toate. Nu „reușești“, ești un „looser“. Se știe că SUA reprezintă o societate extrem de dură, unde businessul este pe primul loc. Aici inegalitatea socială a ajuns la cote extreme, iar corporațiile americane nu știu cum să rezolve această creștere a inegalității, care efectiv a distrus clasa de mijloc… Pentru că cel mai „adaptat“ supraviețuiește, nu-i așa? Dar nu o dată respectiva „adaptare“ înseamnă renunțarea cu totul sau în parte la normele morale. Iar fără norme morale alunecăm direct în Comuna primitivă.
Bogdan PANȚURU
