Ce căutăm noi în viața noastră…

global„Toate ambițiile globaliste se bazează pe o definiție a productivității și a traiului bun care este atât de departe de realitatea umană curentă încât eu sunt convins că este eronată și că majoritatea oamenilor ar fi de acord cu mine, dacă ar putea percepe o alternativă. Am putea fi capabili să observăm că, dacă am acorda din nou atenție filozofiei, care conferă o semnificație reală exact acelor lucruri care și posedă așa ceva – familii, prieteni, trecerea anotimpurilor, natură, simple ceremonii și ritualuri, curiozitate, generozitate, compasiune și ajutorarea altor oameni, independență, decență și viața privată, toate lucrurile gratuite sau ieftine în baza cărora sunt clădite familiile reale, prieteniile reale, comunitățile reale – atunci am fi atât de autonomi încât nu am mai avea nevoie de «siguranța materială» care îi preocupă atât de mult pe experții noștri internaționali“ – John Taylor Gatto, profesor și scriitor american.

Tot vorbim de globalizarea economiei mondiale, de piețe comune, de business-uri care mai de care mai internaționalizate și internaționaliste, de progres tehnologic și de multe altele. Dar lucrurile merg din rău în mai rău… Civilizația occidentală trăiește cu frica atentatelor teroriste, nivelul de trai scade pe zi ce trece (chiar dacă statisticile oficiale spun, pe alocuri, contrariul), UE faci pași mari spre destrămare și, nu în ultimul rând, catastrofele naturale se țin lanț pe tot globul. „Pământul fierbe“ cu toată nebunia asta, am putea spune. Cum am ajuns aici? Cum s-a ajuns în situația ca 1% din populația globului să dețină peste 90% din averea mondială? Cum s-a ajuns ca o mână de oameni (cu interese personale) să conducă destinele planetei către un viitor incert, numai de ei știut? Foarte pe scurt, totul a început în perioada Renașterii, când s-a produs scindarea dintre știință și religie. Când normele morale s-au evaporat, fiind înlocuite încet, dar sigur, de normele conferite de „puterea omului“ și a rațiunii sale. Iar omul și-a materializat puterea, mai mult ca niciodată, în… bani. Și probabil că în Occident banul a prins cu adevărat „putere“ atunci când Biserica a adoptat „diligențele“ care funcționează după logica: „ai păcate, plătești“, păcatele îți sunt iertate. Și atunci de ce să mai crezi în Ceva, în Orice? Dacă tot plătești nu e firesc să se rezolve toate problemele? Și așa s-a ajuns la ceea ce suntem azi. Ființe evaluate în bani. Ai bani, ai drepturi, nu ai bani, nu ai nimic. Oamenii nu mai au nevoie de valorile spirituale pentru că ele nu le dau nimic. Doar le cer – să facă sacrificii, să fie buni, să fie generoși, să fie morali… De fapt, în prezent Occidentul devine profund păgân și se întoarce în copac pe nesimțite… Ne putem da seama de asta doar privind la „valorile“ actuale ale lumii occidentale. Care mai sunt acestea? Care este în prezent „Farul Călăuzitor“, „Busola“ Occidentului? Bunăstarea economică și obținerea fericirii materiale? Studiile spun că, după achiziționarea unei mașini, sentimentul de fericire ține cam 6 luni, iar după cumpărarea unei case – 2 ani. Nu mai e nevoie să amintim aici că fericirea obținută cu bani e iluzorie. Cu toți am simțit asta… Singura fericire autentică vine din interior. Vine din acel loc din care „curg“ toate sentimentele noastre, toată compasiunea și toată iubirea. Și unde câteodată ne este rușine să ne uităm din simplul motiv că „nu produce bani…“ Numai că, zbătându-ne să obținem bani ca să fim fericiți, am cam uitat ce este important. Am cam uitat de noi, am uitat să fim mai buni. Și de aici și toată tristețea și toate incertitudinile noastre… economice și politice… Toate problemele la care nu vedem nicio soluție…  Și, ca de obicei, așa cum s-a întâmplat de fiecare dată în istorie, toate problemele noastre își vor găsi singure rezolvarea… Întotdeauna există o logică superioară pe care o urmăm automat, vrem – nu vrem. Adică schimbarea vine de la sine. Întrebarea e cum se întâmplă această schimbare – forțat sau de bunăvoie? Până acum toate semnele ne arată că schimbările se petrec forțat, la o viteză amețitoare…

Bogdan PANȚURU

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

RSS
Follow by Email