Capitalist cu „Ștefan Gheorghiu“

„Ziua mea de lucru începe la patru dimineața.“

Acesta a fost răspunsul pe care mi l-a oferit Ion Geabă când l-am întrebat cât de dimineață aș putea veni la ferma sa din Crângurile – județul Dâmbovița, prima localitate la ieșirea din Găiești spre Pitești pe DN 7. Fermierul lucrează, împreună cu familia, 234 ha de teren agricol și îngrijește 127 de vaci de lapte. Are și o instalație de peletizat resturile vegetale, o presă pentru obținerea uleiului din rapiță, dar și o balastieră care, momentan, este în conservare.

Meseria de bază este însă agricultura

Mai întâi a absolvit Agronomia la București, însă munca de partid l-a adus în situația de a urma și cursurile Academiei de Științe Politice „Ștefan Gheorghiu“. Revoluția l-a găsit viceprimar în aceeași localitate unde acum are ferma. După ’90 a fost consilier local, dar politica dusă la fanatism l-a făcut să renunțe definitiv la politică. Nu înțelege nici acum cum politicienii români nu găsesc consens pe proble­mele majore, „poate din prea mult orgoliu și egoism“, spune fermierul.

Prima afacere a fost practic balastiera pe care a achiziționat-o în 1991. „Aici nu era decât o baracă din tablă, în fapt o carlingă de pe un LEA“. Apoi, dacă tot avea concesionate peste 100 ha, din 1992 a început să facă și agricultură. Acum a ajuns să lucreze 234 ha, din care 187 ha le are în proprietate.

Ferma zootehnică a venit de la sine. Era păcat să vândă cerealele în pierdere într-o perioadă în care România își luase mâna de tot de pe agricultură. Așa că a ales să integreze producția prin creșterea vacilor de lapte. A crescut și tăurași pentru carne. Are și acum aproape o duzină la pășune. Așa am făcut cunoștință cu taurul Dan, un Holstein Friză, care vine din orice capăt al pășunii când îi aude vocea. Cușetele vițeilor sunt făcute la Dacia Pitești, înainte de a fi vândută grupului Renault. Am prins în fermă perioada mulsului, când vițeii își primeau și ei rația de lapte.

Soția și fiica sunt principalii săi colaboratori

Ambele lucrează pe aproape toate utilajele din fermă. Fata, deși are numai 16 ani, conduce pe câmp inclusiv camioanele în perioada recoltatului. Are mare grijă de utilaje, iar unul dintre tractoarele noi, cel de 100 cp de la John Deere, e preferatul ei. În fermă mai lucrează doi angajați permanenți și, în sezon dar și oricând este nevoie, mai apelează și la zilieri care, din păcate, sunt din ce în ce mai greu de găsit. „Dacă le propun să-i angajez spun că își pierd ajutorul social“, povestește Ion Geabă de greutățile întâmpinate atunci când caută forță de muncă.

Anul trecut a semănat 92 ha cu grâu, 47 ha cu porumb, 25 ha cu floarea-soarelui și 50 ha cu rapiță. Mai are pus și trifoi împreună cu lucernă pentru hrana vacilor. Speră să fie un an mai bun decât 2015. Acum doi ani a pierdut 57 ha cu rapiță din cauza ploilor. „Fiind moale terenul, nu s-a mai putut intra cu combina, așa că paguba a fost totală“, spune fermierul. Nu a avut nici asigurare, pentru că a cam pățit-o cu societățile de asigurare. Anul trecut l-a cam afectat seceta. Dar nu renunță la rapiță. „În 2010 am obținut 4.200 kg/ha la rapiță și am vândut la un preț excelent, așa că nu renunț la aceasta. În plus, am achiziționat o instalație pentru ulei de rapiță și comercializez acest tip de ulei care este bogat în omega 3. E ulei de primă presă și îl vând cel mai bine în Germania“, relatează Ion Geabă.

„Discul Catros 6001 de la Amazone, un utilaj fiabil“

L-a achiziționat în 2005 și de atunci până acum nu a schimbat nici măcar un rulment la el. „Doar talerele discului s-au mai micit“, spune mulțumit fermierul dâmbovițean. La fel de încântat se declară și de mașina de recoltat furaje de la John Deere, modelul 6710. „Recoltez la pas, în trei zile, cele 50-60 ha cu porumb siloz pe care le cultiv anual“, declară fermierul. A achiziționat-o în 2005, la second-hand, din Franța. Tot în anul acela a mai cumpărat și combina Claas Lexion 450, dar și o remorcă pentru împrăștiat amendamente. Din dotarea fermei mai pot aminti de tractorul Deutz-Fahr de 270 cp achiziționat anul acesta. E adevărat că a și vândut trei tractoare mai vechi, un Deutz, un Claas și un John Deere. A vândut și un Claas Dominator în Germania. Are plug reversibil cu 8 brăzdare de la Lemken, dar și alte două mai mici. Pentru nevoile fermei mai deține și un încărcător telescopic Merlo, luat tot din Franța, dar și un tractor cu cupă de la Deutz-Fahr. Semănătorile de porumb sunt de la Ceahlăul Piatra Neamț, dar vrea să le schimbe cu două instalații de mare viteză de la Amazone.

Mai are și un excavator nou plus o wolă și 3 basculante, deținând până în 2017 autorizație de exploatare pentru balastieră. Are tot ceea ce îi trebuie pentru a desfășura o activitate normală în fermă. A mai cumpărat de la Agromec Ștefănești o presă nouă de balotat paiele Feraboli. Mai deține alte două prese mai vechi, dar pentru sănătatea animalelor a fost nevoit să ia una nouă. „Soția face baloții, pentru că are mai multă răbdare“, recunoaște fermierul.

Am mai văzut și o cositoare pe care o folosește la colțurile parcelei cu lucernă și trifoi. Cositoarea are și un dispozitiv care taie și leagă cocenii de porumb.

În ferma zootehnică Ion Geabă mulge cu o instalație Westfalia cu 6 posturi cu spălare automată, iar laptele îl cazează într-un tanc de 1.100 l. Pentru orice eventualitate mai are și un tanc de 550 l. Fermierul deține și două automate pentru lapte. Unul pus în sat, lângă casa lui, de unde își procură locuitorii comunei lapte de consum, și altul în piața orașului Găești. Restul de lapte îl livrează către un procesator.

Pentru peleții din resturi vegetale nu prea este piață deocamdată

Instalația pentru peleți din resturi vegetale o are într-o curte generoasă, de aproape 2 ha, cumpărată de la doctorul Șara Bădiliță, fost director la fabrica de ulei Muntenia. O curte în care a fost inițial și un conac construit în 1896, dar care era într-o avansată stare de degradare. A fost nevoit să-l demoleze pentru că era imposibil de refăcut. Am văzut într-un colț bârnele de stejar fierte în seu de oaie care s-au păstrat în ciuda expunerii la intemperii, dar asta e deja o altă discuție.

Instalația a durat ceva până a fost realizată. A terminat-o în 2012, deși termenul inițial era 2009. A depășit cu mult termenul de realizare a investiției. A umblat prin Spania, Italia, Cehia. Chiar și după ce s-a hotărât a avut probleme cu cel care i-a adus instalația. Moara nu făcea față la mai mult de 300-400 kg/oră. Acum are una italiană care poate ajunge și la 1.200 kg/oră. Instalația este modulară, în patru containere pentru transportul naval de tip roll on/roll off. A trebuit să mai facă câteva modificări, inclusiv geamuri pentru lumină naturală. Patru oameni sunt suficienți pentru funcționarea instalației de peleți, dar atunci când e nevoie o exploatează și în trei. „Fata alimentează coșul cu paie cu încărcătorul telescopic, iar eu și soția asigurăm fluxul de interior. Ambalarea se face automat în saci de folie de 15 kg cu laminare, dar românii preferă sacii de rafie de 30 kg, care se leagă manual. O tonă de peleți din paie costă 600 lei, cu TVA inclus.

De când a pornit instalația, managementul paielor și al celorlaltor resturi vegetale, uneori chiar porumb afectat de mucegai sau alte boli, a devenit profitabil. Înainte de a hotărî investiția a luat câteva amenzi de la mediu, ba pentru incendii pe câmp, ba pentru depozitarea greșită a deșeurilor. Acum transformă toate aceste resturi în peleți. „Din păcate, nu prea este piață în țară, iar cei care intermediază exportul de peleți vor ori să bage în buzunarul lor tot profitul ori să te înșele cumva. Am pățit-o odată și mi-am luat țeapă cu 40 t, așa că acum nu mai accept decât plata integrală în momentul achiziționării“, spune, cu un zâmbet amar, investitorul din Crângurile.

Dacă tot are peleți de paie acum îi folosește și la încălzirea locuinței. A încercat cu mai multe centrale. Italiene, nemțești, dar niciuna nu trecea de un randament mai mare de 65%. Până la urmă a achiziționat una de la Eco-Horneț. „Este într-adevăr foarte scumpă, m-a costat 48.000 de lei, dar face fiecare bănuț. Are un randament excelent, chiar și până la 97%, aproape de ideal. Într-un an, când încă aveam centrală pe gaze naturale, am plătit facturi și de 15.000 lei într-o lună. Acum nu depășesc 1.000 lei pe lună“, ne împărtășește Ion Geabă.

Mai are în plan o carmangerie, dar și o instalație de biogaz. De altfel, a avut și două proiecte pentru centrale fotovoltaice aprobate, dar nu le-a mai pus în aplicare pentru că au schimbat legea din mers, ceea ce i-a afectat tot proiectul.

Ion Geabă este genul acela de fermier de mijloc de care țara asta ar avea nevoie să fie cât mai mulți. Este plin de inițiativă și te molipsește cu avântul său. Are și hazul de necaz specific românesc, dar și o anume înțelegere a vieții de tip pragmatic, aproape nemțesc. Poate și unde a trecut prin două regimuri politice diametral opuse, în care iată că a știut, de fiecare dată, unde îi este locul.

Tudor CALOTESCU