Cânepa, din nou în actualitate

Cânepa a fost, încă de pe vremea dacilor, una dintre plantele care nu puteau să lipsească dintre culturile unei comunități. Fără să ocupe suprafețe prea însemnate, era totuși nelipsită în toate regiunile României. Lucru firesc, căci fibrele sale erau deosebit de necesare în gospodării, pentru diferite țesături, între care urzeala pentru covoare și tapițerii ori pânza de sac. În ultimii 50 de ani, pe măsură ce fibrele sintetice au devenit din ce în ce mai accesibile, s-a renunțat, treptat, la cultivarea ei.

O cultură cu subvenții frumușele

Așa cum spuneam în preambulul acestui articol, în ultima jumătate de secol cultura cânepii a fost în cea mai mare măsură abandonată. Doar ici și colo, în gospodării izolate, se mai cultiva, în spiritul tradiției sau din necesitatea obținerii unor fibre naturale pentru țesături tradiționale. Apoi, în ultimii ani, după ce câțiva cultivatori au avut de suferit din cauza exceselor unor polițiști de la antidrog luați de val, a dispărut aproape de tot. Ba chiar exagerările tipic românești au făcut ca unele texte legale să fie astfel interpretate încât eventualele culturi de cânepă să aibă nevoie de pază înarmată la recoltare, de frică să nu fie folosită ca substitut pentru marijuana. Ipoteză posibilă doar în teorie, pentru că THC, compusul psihotrop din cânepă, se găsește într-un procent de cca 0,01 până la 0,08% în soiurile cultivate la noi. Limita legală, foarte drastică în România, este de 0,2%. Deci, orice temeri sunt neîntemeiate.

De altfel, în ultimii ani MADR a sesizat această situație și i-a sprijinit pe cei care au dorit să reînceapă a cultiva această plantă. Cea mai bună dovadă în acest sens o constituie subvenția acordată, care la un hectar de cânepă ajunge anul acesta la 336 de euro.

Hrană, țesături, așternut și… cărămizi din cânepă

La nivel european, cânepa a fost redescoperită în ultimii ani. În Europa a fost cultivată anul trecut pe 7.000 ha, în Olanda pe 1.250 ha, iar în Spania, Lituania și Italia este prezentă pe suprafețe demne de a fi luate în calcul. De altfel, există și o asociație europeană de profil. Pe lângă utilizările tradiționale, respectiv pentru fibra textilă, cercetări recente i-au dat și alte întrebuințări. Sunt utilizate toate părțile plantei, cu excepția rădăcinilor. Din tulpini se extrage fibra, folosită, mai nou pentru fabricarea hârtiei pentru foița de țigară. Frunzele sunt utilizate în industria farmaceutică. Din ele se extrage canabidiolul, un compus modern, brevetat în SUA și folosit cu succes pentru tratarea epilepsiei și a unor grave afecțiuni psihice. Pulberea obținută din tulpini, în timpul extragerii fibrelor, numită puzderie, este folosită ca așternut ecologic pentru animale, în special pentru păsări. Alteori este utilizată ca îngrășământ pentru culturile bio. Cea mai modernă utilizare însă este în construcții. Prin amestecul puzderiei cu apă și cu var se obțin cărămizi cu excelente proprietăți izolante și foarte ieftine. Sămânța de cânepă este folosită în alimentația umană și a animalelor. Are proprietăți nutritive deosebite, fiind foarte bogată în uleiuri esențiale. Prețul ei ajunge la 1.500 euro/t, dacă este procesată conform standardelor pentru consumul uman, și la 1.250 euro/t, dacă este destinată consumului animalelor.

Avantajele României

Unul dintre marile avantaje ale României este că, grație climei favorabile, cânepa cultivată aici apucă să facă și semințe. Lucru care nu se petrece, bunăoară, în Olanda, unde este foarte solicitată. Pornind de la acest fapt, câțiva întreprinzători olandezi au făcut, în 2012, un experiment în România. În zona Sebeșului au cultivat 20 ha cu cânepă. „Rezultatul a fost un dezastru, din cauza sistemului de lucru“, ne-a spus doamna Oana Suciu, directorul SC Hempflex SRL. În ciuda dezastrului, olandezii au mai încercat odată, dar pe 120 ha, astfel încât să poată lucra plantația așa cum se cuvine. Rezul­tatele au fost mai mult decât mulțumitoare. Așa cum se așteptau, au obținut și o producție bună de tulpini, dar și ceea ce își doreau mai mult, adică semințele. Astfel se face că, de la an la an, au crescut suprafața cultivată. Anul acesta au ajuns la 550 ha, dintre care 100 ha sunt certificate ecologic.

O cultură comodă și eficientă

„E o cultură relativ comodă. Folosim 35 kg sămânță/ha, cu o distanță de 12,5 cm între rânduri. Ca fertilizatori am folosit, pentru zona necertificată bio, complexele NPK 15:15:15, aproximativ 500 kg/ha. În plus, am mai utilizat azotat de amoniu, 120 kg/ha. În zona certificată bio am aplicat puzderie, 10 t/ha. Cea mai sensibilă parte a acestei culturi este recoltarea. Trebuie făcută cu grijă, iar sămânța trebuie condiționată în 8-12 ore de la recoltare dacă e destinată consumului uman“, spune Oana Suciu. Specific recoltării cânepii este că tulpinile sunt recoltate odată cu semințele. Dar, în timp ce semințele se iau și se procesează, tulpinile, care în mod normal ajung și la patru metri înălțime, se taie în bucăți de 60 cm și sunt aruncate înapoi pe câmp. Abia după ce stau la macerat trei săptămâni sunt din nou adunate și intră pe linia de procesare. În acest scop este folosit un kit special, care se poate adapta pe orice combină „John Deere“ din seria W6. Randa­mentul unei combine este de cca 20 ha/zi. Un astfel de kit costă 190.000 de euro, iar pe cele 550 ha cultivate de Hempflex lucrează cam 20 de zile/an. „Este o investiție destul de mare. Dar, pe de altă parte, recomandăm cultura cânepii fermierilor care au suprafețe medii și un parc logistic cât de cât. Chiar merită“, crede managerul societății.

Producțiile ajung până la cca 800 kg/ha la sămânță și 6 t/ha la tulpini, cum s-a întâmplat în 2014.

O fabrică cu producție doar pentru export

Ca o dovadă că această activitate este eficientă, societatea a construit lângă Sebeș și o fabrică de procesare a cânepii. O parte din clădirea administrativă a fost construită cu cărămizi făcute din puzderie. Întreaga facilitate a fost ridicată în doar 13 luni. La ora actuală, capacitatea de prelucrare poate acoperi producția a cca 5.500 ha. Așadar, agricultorii care doresc un partener bun au cu cine lucra.

Fabrica produce fibră, puzderie și semințe atât pentru hrană, cât și pentru semănături. La ora actuală se lucrează la omologarea unor panouri din puzderie, standardizate pentru construcții.

Aproape toată producția fabricii se vinde în străinătate. Fibrele se vând unor clienți din Germania. Sămânța are mare succes atât în Germania și Olanda, cât și la Salonta. Puzderia ajunge în Finlanda, unde este folosită ca așternut pentru cai, dar și la firme de construcții din Austria și Belgia, care o folosesc la producerea de cărămizi ecologice.

În concluzie, avem dovada că una dintre culturile tradiționale românești poate fi deosebit de avantajoasă dacă este făcută cum trebuie. O cultură care este adaptată climei și solurilor din țara noastră și ale cărei produse au, după cum am arătat, o largă gamă de utilizare și, prin urmare, posibilități de valorificare eficientă. O idee pentru fermierii care vor ceva nou…

Alexandru GRIGORIEV

Revista Agrobusiness nr. 12, 16-30 iunie 2016 – pag. 14-15