Când lucrurile sunt cât se poate de clare… (?)

teren-agricol-in-Uniunea-EuropeanaÎn 2017 se fac zece ani de când România a devenit țară membră cu drepturi depline a Uniunii Europene. Doamne, și ce ne-am mai bucurat, ce s-a mai dansat, ce s-a mai cântat! Câtă fericire și câte speranțe! „Gata! Suntem europeni. Călătorim fără vize… Dispar granițele… Abundența ne va copleși!“ Mda, cam asta spuneam pe atunci. Acum? Călătoria cu buletinul prin UE e ceva normal (da’ parcă nu prea mai sunt bani), de produsele occidentale din magazine ne-am cam săturat (parcă am vrea mai multe de-ale noastre), iar mulți dintre antreprenorii români spun că, cel puțin pentru ei, înainte de aderare era mai bine. Mă rog, cel puțin acum lucrurile sunt ceva mai instituționalizate.

De exemplu, ești plătit de UE să nu mai produci pentru că faci rău Uniunii. Așa că mai bine stai, nu faci nimic și ești plătit… (Ultimul exemplu e cel cu laptele producătorilor români.) Bine, dar lucrurile arătate mai sus sunt prea bine știute, am putea spune. Da, se cunosc, dar ar mai trebui să adăugăm și anii buni de sforțări (de toate felurile) preaderare ca să ne aliniem exigențelor UE. Unde vrem să ajungem? Fix aici… La această știre…

„Într-un raport al Curții Europene de Conturi, care a fost dat publicității, se afirmă că România și Bulgaria nu erau pregătite pentru aderare, instituția precizând că dorește să evite situații similare în cazul viitoarelor extinderi ale Uniunii Europene. Istvan Szabolcs Fazakas, membru al Curții Europene de Conturi, a prezentat presei un raport de audit privind modul în care s-a desfășurat programul de asistență preaderare la UE în cazul statelor din regiunea Balcanii de Vest. Oficialul european a relatat experiența sa în calitate de președinte al Comisiei pentru Control bugetar (Cocobu) din cadrul Parlamentului European, în anul 2006, atunci când Bulgaria și România erau aproape de finalizarea procesului de integrare în UE. Potrivit lui Fazakas, raportul din iulie 2006 al Curții Europene de Conturi privind Bulgaria și România afirma explicit că cele două state au nevoie de mai mult timp pentru a se pregăti de aderare, pentru ca fondurile europene să fie absorbite într-un mod mai corect.

În calitatea sa de președinte al Cocobu, Fazakas s-a consultat cu Olli Rehn, comisarul european pentru Extindere din acea perioadă, care i-a spus: «Îmi pare rău, este prea târziu, am mâinile legate, decizia politică pentru ca România și Bulgaria să adere la 1 ianuarie (2007 n. red) a fost luată de statele membre, la recomandarea Comisiei Europene.»“ Hm? Ce spuneți? Adevărul e că se știa că România nu merită să intre nici în NATO, dar nici în UE. Se pare totuși că cele două intrări au ascuns în spatele lor altceva. Unii spun că vesticii își doresc cu ardoare resursele noastre naturale. „Care, că le-au luat deja?“, întrebăm noi. „Păi alea care încă nu le-au luat și de care cei mai mulți nu știu nimic“, primim și răspunsul de la resursa noastră secretă. „Păi și care ar fi alea? Că până și creierele ne pleacă p-afară?», insistăm… „Nu spui, da’ găsești pe net.“ Căutăm pe Internet și găsim că, de fapt, România deține niște resurse pe care foarte puține țări din lume le au, cum ar fi unele metale rare, foarte rare… Mă rog, dar până la urmă toate astea sunt speculații, pe de o parte, și conspirații, de cealaltă parte… Oricum, asta pare să fie o falsă problemă, nu-i așa? De fapt, tot ce am spus până acum e o falsă problemă cu aderarea și restu’… Pentru că, nu-i așa, doamnelor și domnilor, cu o creștere a PIB de 1,5% în trimestrul doi din 2016 comparativ cu precedentele trei luni, România a înregistrat cel mai mare avans economic dintre cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, conform unei estimări publicate de Oficiul European pentru Statistică.

De fapt, de ceva timp încoace România tot este fruntașă la creștere economică în UE. Păi, dacă o s-o ținem tot așa și dacă adăugăm și efectele crizei (prelungite) o să vrea țările din UE să se integreze în România… Așa că toți cei care zic că în România există sărăcie, șomaj, corupție și alte alea sunt pur și simplu orbi și rău-intenționați. (P.S. Câinii umblă deja cu covrigi în coadă, dar, prea orbiți de nemulțumiri, românii nu-i mai văd). Ce proști…

Bogdan PANȚURU

Revista Agrobusiness nr. 19, 1-15 octombrie 2016 – pag. 3

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

RSS
Follow by Email