Albastru de Voroneț
Deja este bine-cunoscut planul partidului de guvernământ (cu bâlbele de rigoare) de a mări salariul minim pe economie, dar și pe cele ale bugetarilor, în special ale medicilor și dascălilor. Instantaneu au apărut și voci care susțin că această măsură va face mai mult rău, în special mediului privat, dar și prețurilor la produse și servicii care, pur și simplu, o vor lua razna. Mai mult, Lucian Croitoru, consilier pe probleme de politică monetară al guvernatorului Mugur Isărescu, a declarat că „este o iluzie să crezi că poți forța ieșirea din categoria țărilor cu o mână de lucru ieftină.“
Competitivitatea economică a țării este erodată. Cu alte cuvinte, „băi, colonie, stai așa cum ești, că stai bine!“ Sigur, corporațiile care au venit pe plaiurile mioritice, în special pentru mâna de lucru ieftină, ar avea de ce să fie îngijorate… Numai că iarăși avem o problemă… Dacă într-adevăr cuiva, oricui, i-ar păsa de România și de cetățenii care o populează, i-ar păsa puțin și de bunăstarea acestora. Numai că, cel puțin de când am intrat în UE, par să nu mai conteze decât calculele reci ale birocraților de la Bruxelles. Adică ce contează că românii au printre cele mai mici salarii din Europa, prețurile la utilități trebuie să fie la fel de mari (în unele cazuri mai mari) ca în țările din Vest, unde salariile sunt de 3,4 sau 5 ori mai mari ca în România. Ce concluzie am putea trage de aici? Păi, cam nicio concluzie de bun-simț. Din simplul motiv că nu există una. Singura concluzie ar fi că, în mod deliberat „cineva“ vrea să ne țină în ceață. Vrea să nu ridicăm capul… Vrea să nu ne simțim bine în pielea noastră – cel puțin din punct de vedere material. Cam asta era și mentalitatea colonizatorilor pe vremuri… Pentru că, nu-i așa, oamenii din colonii trebuie să se gândească doar la ziua de mâine ca să nu aibă timp să se gândească la alte „prostii“.
Cineva ar putea spune: „dar e evident că nivelul de trai al românilor a crescut în ultimele decenii“… Perfect adevărat, am răspunde, dar problema e „cum a crescut“? Răspunsul – „prin îndatorare“, la bănci bineînțeles. Nu, românii nu o duc mai bine. Doar au senzația că o duc… Chiar dacă în aparență sunt fericiți, numai ei știu ce e în sufletul lor atunci când se gândesc că poate va veni o zi când nu-și vor mai putea achita ratele la bancă. Și așa apare frica… Așa apare un soi de docilitate forțată. Practic, ești forțat să trăiești liniar, ca nu cumva să se întâmple „ceva“ care să te scoată de pe cursul rutinei zilnice. Mai pe româneşte, pentru un trai bun material s-a renunţat la libertate. Sigur, la cea formală, pentru că pe aia din suflet nu ţi-o poate lua nimeni (în condițiile în care știi despre ce e vorba).
Revenind la salarii, am remarcat atitudinea avocatului Gheorghe Piperea faţă de subiect, într-o postare pe o rețea de socializare. Cităm: „Creșterea salariilor nu numai că nu dăunează economiei, dar are efecte economice bune pe termen mediu și lung (a se vedea situația din IT unde, date fiind facilitățile fiscale care au permis salarii mari pentru IT-iști, domeniul s-a dezvoltat exploziv), precum și esențiale efecte pozitive pe plan social, demografic și chiar cultural.
Oamenii care văd salarii decente în învățământ, sănătate, cultură, ordine publică, apărare, în aparatul funcționăresc sau în meserii se vor orienta către aceste sectoare unde, în prezent, date fiind salariile penibile, baza de selecție este foarte redusă. Cu salarii decente și stabile, oamenii vor redeveni optimiști, vor crede în viitor și vor face copii, având din ce să îi crească și să îi educe. Numai ipocriții sau propagandiștii neo-liberali nu observă că în prezent și pe termen lung populația României se subțiază și îmbătrânește sub efectul politicilor ecomonice ale capitaliștilor de grotă. Știind că în țară se pot câștiga din muncă onestă salarii decente, cetățenii români își vor putea reduce „entuziasmul“ de a emigra, părinții nu își vor mai educa moștenitorii în direcția viitoarei părăsiri a acestor locuri, presa și formatorii de opinie nu vor mai promova atât de agresiv exportul de inteligență și forță de muncă românească, iar cetățenii români nu își vor mai detesta țara.
Cu sugestiile directe sau de tip subliminal ale dlui Croitoru, nimic din cele de mai sus nu se va rezolva. Iar la al 213-lea mandat al lui Manole Meșterul s-ar putea să nu mai fie o colonie România de guvernat“, a scris Gheorghe Piperea.
Bogdan PANȚURU
