Agricultura „zero pesticide“? (I)

Pentru a proteja sănătatea și biodiversitatea, în special, se vorbește din ce în ce mai mult despre eliminarea treptată a pesticidelor, despre tranziția la agricultura „zero pesticide“. Dar, în realitatea practicilor agricole, problema este mult mai complexă decât atât.

În ceea ce privește producția agricolă, problema intrărilor chimice și a pesticidelor se află acum în centrul mai multor dezbateri și fiecare își dă cu părerea. Știm că anumite pesticide au un anumit impact asupra sănătății celor care le manipulează. Intrările chimice sunt, de asemenea, în centrul unei anumite concepții a agriculturii (productivistă și intensivă) care nu mai este atât de populară, în special din cauza externalităților sale sociale și de mediu și din motivul principal că acum există suficientă hrană pe continentul european, iar cetățenilor nu prea le mai pasă de agricultura și serviciile aduse de acest sector extrem de important al economiei.

Mulți consumatori cer astăzi tranziția către o lume fără pesticide, dar cu produse suficiente și prețuri rezonabile. Forumuri, petiții, programe politice: problema pesticidelor este „invitată“ peste tot, până în punctul în care nu mai auzim că ar trebui „să renunțăm la pesticide“.

Pesticidele: ce sunt acestea, ce probleme creează și la ce se folosesc ele?

În primul rând, pentru a înțelege dezbaterea privind utilizarea pesticidelor este important să înțelegem pentru ce sunt folosite în agricultură.

Mai simplu spus, pesticidele includ toate substanțele (chimice sau naturale) utilizate pentru a facilita producția agricolă. Intrările agricole includ îngrășăminte care sunt utilizate pentru îmbunătățirea creșterii plantelor și calității solului, dar și produsele fitosanitare (erbicide, insecticide, fungicide) care protejează plantele împotriva paraziților, bolilor sau buruienilor și, astfel, se evită pierderile. Prin urmare, utilizarea inputurilor în agricultură răspunde în primul rând unei nevoi: aceea de a optimiza producțiile. Mai simplu spus: nu este suficient să semănați pentru a obține producții, este nevoie de condițiile de sol și ecosistem potrivite, precum și de munca fermierului pentru realizarea randamentelor. Intrările fac parte din instrumentele disponibile pentru a obține aceste condiții și pentru a facilita această activitate.

Problema este că anumite inputuri agricole sunt suspectate de a contribui la apariția anumitor probleme de sănătate sau de mediu. Prin urmare, dezbaterea privind eliminarea pesticidelor cristalizează într-un fel opoziția dintre aceste două caracteristici ale inputurilor agricole: ambele sunt utile pentru agricultură și, în același timp, ar putea fi periculoase pentru sănătatea oamenilor sau pentru ecosisteme.

În primul rând, trebuie avut în vedere faptul că există zeci, dacă nu sute de intrări agricole diferite care au rol și consecințe agricole diverse, ceea ce face dezbaterea foarte complexă.

Există, pe de o parte, așa-numitele inputuri „chimice“ și, pe de altă parte, inputuri descrise ca „naturale“. Nămolul, de exemplu, este considerat un îngrășământ organic „natural“, în timp ce îngrășămintele sintetice cu azot sunt produse industrial din amoniac. În mod spontan, s-ar putea crede că inputurile cu un aport „natural“ sunt bune pentru mediu sau pentru sănătatea oamenilor, în timp ce intrările obținute pe bază chimică, nu.

Natural sau chimic, un input poate avea exact aceeași funcție. Gunoiul de grajd sau îngrășămintele naturale, de exemplu, furnizează azot solului, la fel ca îngrășămintele sintetice. Și în ambele cazuri poate fi util (deoarece planta are nevoie de azot pentru a crește) sau dăunător (excesul de azot din sol este o problemă de mediu bine cunoscută, eutrofizarea).

Un alt exemplu: rotenona. Este un insecticid natural (este o moleculă produsă în mod natural de anumite plante) care este totuși toxic (neurodegenerativ) și dăunător mediului (deoarece afectează organismele acvatice).

Prin urmare, toate intrările naturale nu sunt lipsite de risc: unele prezintă anumite riscuri, altele nu. Și, dacă ne uităm la pesticidele sintetice, este același lucru: nu toate produsele au același rol și același impact.

Anumite pesticide chimice au fost astfel identificate pentru pericolul lor în termeni de sănătate sau ecotoxicitate: acesta este cazul atrazinei, un erbicid utilizat pe scară largă în agricultură în urmă cu câteva decenii, dar interzis din 2003 în Uniunea Europeană pentru suspiciuni puternice de legătură cu cancerul și pentru impactul său major asupra mediului.

Îmi amintesc, fermier fiind în perioada respectivă, cum ne explicau divers“ că atrazinul este nociv și că trebuie înlocuit cu un alt produs mult mai prietenos cu mediul, și anume: glifosatul! Astăzi, glifosatul este suspectat de a contribui, în anumite cazuri de supraexpunere, la riscul crescut de apariție a anumitor tipuri de cancer. Dar, în general, literatura științifică consideră mai degrabă că riscul pentru sănătate cauzat de glifosat este scăzut. În ceea ce privește impactul său asupra mediului, pare mai îngrijorător, deși este încă mult de discutat.

Alte pesticide fac obiectul dezbaterii cu privire la impactul lor asupra biodiversității, cum ar fi neonicotinoidele care sunt suspectate că au un impact puternic asupra populațiilor de polenizatori. Despre altele, cum ar fi sulfatul de cupru (un produs natural utilizat în agricultura ecologică) se spune că sunt periculoase pentru organismele acvatice și ecosistemele respective.

În cele din urmă, intrările sintetice nu sunt într-adevăr o problemă de sănătate umană și sunt considerate „sigure“. Ideea „eliminării pesticidelor“ reunește, prin urmare, realități foarte diverse, care nu pun aceleași întrebări în ceea ce privește producția agricolă, sănătatea oamenilor sau impactul ecologic.

Apar apoi multe întrebări: vorbim despre eliminarea numai a pesticidelor sintetice? În acest caz, ce să facem cu cele naturale, periculoase? Este vorba despre eliminarea tuturor pesticidelor, chiar și a celor considerate relativ sigure? Ar trebui ca acestea să se analizeze de la caz la caz? Înainte de a răspunde întrebărilor, trebuie să ne gândim dacă pesticidele sunt esențiale pentru agricultură. Pot fi înlocuite și, dacă da, cu ce?

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU