A fi sau a nu fi…
„Un popor care votează corupți, impostori, hoți și trădători nu este victimă… Este complice.“
George Orwell (scriitor)
Moto 2
„Dacă votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm.“
Mark Twain (scriitor)
A mai trecut un an… Altul nou se află la început… Ce am învățat de la 2016? Că Uniunea Europeană nu e invincibilă așa cum se credea – fapt dovedit de Brexit. Că nici măcar în Statele Unite lucrurile nu sunt „veșnice“, așa cum au încercat să dea de înțeles administrațiile americane de vreo 16 ani încoace – fapt dovedit de alegerea lui Donald Trump.
Pentru că, oricât ar dori omul să-și impună propriile reguli pentru a crea o societate stabilă în veșnicia ei, natura, timpul, universul ne-au arătat că așa ceva nu este posibil. Pentru simplul motiv că schimbarea este cheia evoluției oricărui sistem în acest Univers. Pentru că schimbarea este în tot și toate și numai omul este cel care crede cu tărie într-o stabilitate efemeră… Iar istoria ne-a demonstrat din plin efemeritatea oricărei situații așa-zis stabile. Și am mai avut ceva – alegeri parlamentare, la noi acasă. Alegeri la fel de efemere ca toate alegerile din 1990 încoace. Spunem asta pentru că deja este un fapt dovedit – pe oricine am fi votat, orice partid, lucrurile tot prost au mers pentru țara asta și pentru oamenii care o locuiesc. Partide de stânga, de dreapta – tot aia. Toți politicienii, fără excepție, au pus umărul, vrând-nevrând, la amplul proces de demolare a acestei țări. Economia autohtonă a fost distrusă fără milă, agricultura stă și ea să „cadă“, terenurile patriei sunt înstrăinate la foc automat, sistemul de sănătate și învățământul sunt tocate mărunt și ele pentru unii te vor prost și bolnav. Pentru că un om prost consumă fără discernământ, iar când e vorba de profit, cultura și discernământul sunt reale piedici. Te vor bolnav pentru că nu băncile sau telefonia mobilă sunt cele mai profitabile afaceri la nivel mondial, ci industria farmaceutică e cea care face afaceri de sute de miliarde de euro anual (dacă nu te vaccinezi atentezi direct la profitul acestora).
Și tot apropo de asta… Acum vreo 30 de ani un mare mogul din industria farmaceutică a fost întrebat care este cea mai mare dorință a sa… Răspunsul? „Mi-aș dori ca toată lumea să fie bolnavă…“ Ei bine, visul i s-a îndeplinit… Chiar dacă toată lumea nu e chiar bolnavă, lumii i se induce gândul că ar fi bolnavă sau ar putea fi bolnavă… Asta da politică de marketing! Revenind la ale noastre… Orice am fi făcut în ăștia 27 de ani, de la Revoluție încoace, indiferent de clasa politică de la putere, lucrurile au mers din rău în mai rău. Ce e de făcut? Se pare că nimic… Putem declara, cu mâna pe inimă, că e cineva cu adevărat vinovat de situația în care ne aflăm? Probabil că nu… Probabil că doar atât merităm în acest moment…
Va mai exploda mămăliga vreodată? Cu siguranță. Dar la o scară mult mai mare…
Bogdan PANȚURU