fbpx
reclama youtube lumeasatuluitv

Vinul, mai tare decât aurul

Share Button

În timp ce investiţiile bursiere sau cele imobiliare devin tot mai riscante, interesul pentru vinurile fine – mai ales în Asia – este în creştere. Cu o condiţie însă: să reprezinte branduri renumite.

Analiştii apreciază că evoluţia este susţinută, în principal, de cererea mare venită din partea miliardarilor asiatici. De altfel, acest continent a şi depăşit Europa în ceea ce priveşte numărul miliardarilor, dar şi al bogăţiei. În atare condiţii, nu mai miră pe nimeni faptul că un vin de Bordeaux vechi de 200 de ani ajunge să coste 85.000 de euro. Acesta este şi preţul cel mai mare din toate timpurile cu care s-a vândut o sticlă de vin alb. Este vorba de Le Château d’Yquem 1811, cumpărat de către un colecţionar francez pentru un restaurant din Bali. Licitaţia a avut loc la hotelul Ritz din Londra, sticla de vin fiind scoasă la vânzare de către The Antique Wine Company, o companie specializată în vânzarea de vinuri rare. Un vin de excepţie, al cărui succes este determinat în mare parte de „condiţiile meteo excepţionale din acel an“, după cum susţin reprezentanţii firmei. Recordul aparţine însă unui vin roşu (Cheval-Blanc 1947), vândut la casa de licitaţii Christie’s din Geneva pentru 304.375 dolari în noiembrie 2010.

Românii, atraşi de fineţuri

Vinurile scumpe au început să aibă căutare şi la noi. O dovadă în acest sens este şi apariţia unor magazine exclusiviste gen Comtesse du Barry (marcă fondată la începutul secolului trecut în Franţa), Vinexpert, fondat de Cătălin Păduraru, – sau Arte &Vino, iar lista nu se opreşte aici. Chiar dacă în prezent vorbim mai degrabă de o nişă de piaţă, un lucru e cert: există interes din partea consumatorilor români pentru băuturi scumpe. Mai este însă mult până să ajungem să vorbim de o piaţă de cu­noscători, după cum spune Raphaël Magnenat, acţionar la o companie importatoare de băuturi scumpe (şampania Bolliger).

„Afacerea cu vin a pornit din pasiune şi rămâne pasiune, dar în România nu există o piaţă de cunoscători. Am încercat să aduc calitate, dar România este mai degrabă o piaţă de «preţ» sau de «branduri». Sunt puţine persoane care au cunoş­tinţe suficiente (mai ales în HoReCa) pentru a alege produse de calitate la un preţ potrivit. În România trebuie să fie scump ca să fie perceput drept bun“, susţine Magnenat.

Ce-i drept, există la noi o categorie de cunsumatori cu dare de mână pentru care preţul chiar nu contează. Iar de acest lucru au devenit conştienţi şi producătorii locali, care îşi îmbogăţesc oferta. Chiar dacă pentru mulţi preţurile unor vinuri locale pot părea exagerate, nu este deloc aşa. În unele cazuri sunt chiar mai mici dacă ne raportăm la cele practicate de producătorii din ţările din jur.

În ultima vreme, trebuie remarcate eforturile unor producători români gen Davino, Carl Reh, Halewood pentru scoaterea pe piaţă a unor vinuri exclusiviste. Iar dacă unii şi-au creat deja un renume în piaţă, alţii încearcă să-şi facă loc. Este şi cazul Murfatlar, liderul pieţei interne a vinurilor, care a lansat recent o Divizie Premium. În acelaşi timp, firma a lansat 3 Hectare Sable Noble, o extensie a gamei 3 Hectare care a făcut istorie în domeniul vinurilor dedicate HoReCa pe piaţa românească. Acesta este primul pas al unui proces mai amplu care va include doar game exclusiviste de vinuri high-end, care urmează să fie găsite în HoReCa şi în magazinele de specialitate.

Ovidiu Gheorghe, preşedintele  Patronatului Naţional al Viei şi Vinului (PNVV), susţine că în acest an vânzările de vinuri se încadrează pe un trend ascendent, mai ales când vine vorba de volume. Inclusiv vinurile premium s-au vândut bine, aşa că producătorii n-au de ce să-şi facă griji. Ba chiar mulţi şi-au permis să şi mărească uşor preţurile, pentru a-şi acoperi investiţiile în promovare.

Românii descoperă China

Evoluţia producţiei de vin în România (mil. hl)
(vezi tabel in revista tiparita, pe baza de abonament)

Cei mai mari producători de vinuri din lume (2010)

• Franţa (44,7 milioane hl);
• Italia (42,58 milioane hl);
• Spania (35,14 milioane hl);
• SUA (19,92 milioane hl);
• Argentina (16,25 milioane hl);
• Australia (10,9 milioane hl);
• Africa de Sud (9,79 milioane hl);
• Chile (9,1 milioane hl);
• Germania (8,76 milioane hl);
• Portugalia (5.87 milioane hl);
• România (4,9 milioane hl).

Sursa: Organizaţia Internaţională a Viei  şi Vinului (OIV)

Cu un consum anual de doar  0,5 litri de vin pe cap de locuitor, la o populaţie de peste 1,3 miliarde de oameni, China reprezintă o piaţă cu un potenţial imens nu doar pentru producătorii de vinuri scumpe, ci şi pentru cele obişnuite. La momentul actual, China ocupă locul opt la nivel mondial în ceea ce priveşte consumul de vin şi şapte la importuri, aşa că este lesne de înţeles de unde vine interesul străinilor pentru această piaţă. În plus, se estimează că va deveni cel mai mare producător de vinuri până în 2048.

„Când am realizat strategia naţională de export în 2007, China se afla pe locul trei după Rusia şi SUA. Acum a devenit prioritară din punctul de vedere al exporturilor, mai ales pentru producătorii de volume“, susţine Ovidiu Gheorghe, preşedintele PNVV.

În atare condiţii, este explicabil interesul producătorilor pentru această piaţă. Exemplele sunt Casa de Vinuri Huşi, Domeniile Tohani, Jidvei, Murfatlar sau Vinexport Focşani. Românii nu vor doar să vândă vinuri în China, ci şi să producă aici. Virgil Mândru, acţionarul principal al vinurilor Tohani, a şi anunţat că vrea să investească într-o capacitate de producţie, mai ales că a primit facilităţi de la statul chinez: 600 ha de viţă-de-vie, dar şi scutire de la plata taxelor pe o perioadă de cinci ani. Mândru, care vrea să compenseze astfel vânzările mai mici din România, are planuri mari pentru piaţa chineză. Dacă pentru 2010, exporturile Tohani în China erau estimate la un milion de euro, în zece ani ar urma să le depăşească pe cele din România. Sau cel puţin aşa se laudă.

Şi producătorul de vinuri Jidvei şi-a creat în 2010 o firmă, mai degrabă o platformă, cu accent pe vânzarea de vinuri, care să-i facă intrarea şi pe alte pieţe din Asia. Pentru anul în curs, Necşulescu miza pe vânzări de 200-300.000 de sticle.

China este interesantă nu doar prin ritmul de creştere a vânzărilor  – peste 15% în fiecare an –, dar şi prin faptul că la momentul actual nu se prea poate vorbi de o adevărată concurenţă pe o piaţă mai degrabă în formare. Nu înseamnă că nu sunt prezente vinuri din ţări mari producă­toare precum Franţa, Italia, Australia sau Chile, dar loc mai este destul.

Ioana GUŢE

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.