Ungaria, o piaţă de vis pentru grădinarii din Cherechiu
Chiar dacă ne aflăm aproape de sfârşitul anului, nu putem uita oamenii pe care i-am întâlnit în timp, afacerile lor, dar mai ales eforturile depuse pentru a performa. Un astfel de exemplu l-am întâlnit la Cherechiu, judeţul Bihor, o localitate aflată aproape de graniţa cu Ungaria, aşezată pe un pământ scos nu demult de sub ape prin ample lucrări de desecare, dar fertil. O aşezare cu oameni gospodari şi, cum aveam să aflu, şi de oameni plini de iniţiative.
– Aşadar, domnule primar Alexandru Nyiri, sunteţi cadru didactic şi, pe deasupra, păstoriţi această localitate. De ce credeţi că oamenii de aici v-au ales în fruntea lor?
– Poate că m-au simţit mai de-al lor şi aproape de ei, de problemele lor. Ba mai mult, au văzut în mine omul care le poate rezolva multe nevoi cu care se confruntă.
Comuna Cherechiu are în componenţă trei sate: Cheşereu, Cherechiu şi Târguşor, cu 2.484 de locuitori, iar cel mai mare sat, Cheşereu, numără 1.090 de locuitori.
– Care este principala preocupare a locuitorilor de aici?
– Agricultura. De la o vreme, cei mai mulţi s-au profilat pe cultura castraveţilor, ocupaţie care s-a dovedit a fi rentabilă. Ne-am hotărât să facem asta pentru că am conştientizat faptul că şi ţăranul român poate cultiva legume şi alte culturi pe care le cultivă fermieri din afara graniţelor. Următorul pas a fost să găsim o piaţă de desfacere.
Piaţa
– Cine sunt beneficiari?
– Valorificăm producţia în Ungaria, dar fără ca noi să ne deplasăm acolo. Vin ei şi iau castraveţii de la noi. La începutul acestei afaceri au fost implicaţi doar cinci oameni: eu, un consilier şi alte trei persoane. Acum în această afacere sunt implicate 130 de familii din toată zona.
Suprafaţa pe care se cultivă castraveţi se calculează aici în metri liniari, aşa că am să vă spun că se cultivă cu această specie aproximativ 70.000 de metri. Din această suprafaţă, aproximativ 45.000 de metri se cultivă cu castraveţi crescuţi pe plasă. Este o tehnologie care presupune următoarele elemente: stâlpi bine înfipţi în pământ, trei sârme întinse bine şi o plasă pusă peste aceste sârme. Metoda folosită pentru irigare este cea prin picurare.
Tehnologia
– Care ar fi elementele tehnologice de noutate?
Pentru a proteja cultura o acoperim cu folie. Îngrijirea castraveţilor, ţinând cont de faptul că aceştia sunt destul de sensibili, presupune uneori stropirea lor de câteva ori pe săptămână. Se mai folosesc, de asemenea, anumite îngrăşăminte, care se dizolvă în apă după care se aplică prin metoda de fertirigare.
– Cu o astfel de tehnologie presupun că se realizează o producţie mare, de calitate, dar şi cu o anumită periodicitate de recoltare. Cum faceţi faţă acestor lucrări?
– În general, un om poate recolta producţia de pe o suprafaţă de 200 metri liniari. În funcţie de experienţa persoanei, îi poate fi atribuită o suprafaţă de recoltare mai mică sau mai mare.
Eficienţa
– Cât de rentabilă este această activitate?
– Se calculează aproximativ 10 kg de castraveţi la un metru liniar. Anul trecut, din o mie de metri liniari, aproximativ 15 arii cultivate cu castraveţi care îmi aparţin, am avut un beneficiu curat, net de 9.000 de lei, adică 90 milioane de lei vechi. Până acum nu am găsit o cultură mai rentabilă. Poate la anul vom găsi şi vom încerca şi alte culturi.
Important este că am găsit o piaţă de desfacere. Suntem plătiţi săptămânal. Ciclul de creştere a castraveţilor durează aproximativ trei luni. Ce-i drept, această perioadă poate fi prelungită dacă este o vreme frumoasă.
– V-aţi gândit şi la o formă de cultură protejată?
– Da, dar nu am avut posibilităţi financiare.
– Puteţi apela totuşi la fonduri europene?
– În ideea aceasta ne-am hotărât să ne constituim într-un grup de producători, pentru a avea facilităţi în obţinerea de fonduri.
– Ce v-a determinat să vă gândiţi la această formă asociativă? Oamenii nu se puteau descurca individual?
– Nu, şi asta pentru că, pe de o parte, fondurile europene pot fi accesate mai uşor prin forme asociative, iar pe de altă parte ne aprovizionăm şi valorificăm mai uşor în această formă.
Prin forţele proprii putem cultiva castraveţi pe cel mult 1.500 de metri, dar nu ne putem dezvolta. În Ungaria există depozite frigorifice unde sunt păstraţi la o temperatură de două-patru grade castraveţii cumpăraţi de la noi la sfârşit de sezon, pentru a fi mai apoi valorificaţi în noiembrie, decembrie când au preţul mult mai mare. De ce să nu avem şi noi o astfel de hală? Printr-o astfel de formă asociativă nu numai că putem beneficia de fondurile europene, dar putem valorifica şi la alt nivel producţia.
ION BANU