UE, într-o nouă confruntare cu Mercosur

Uniunea Europeană nu încetează să dea dovadă de voinţă proprie pentru a face să avanseze negocierile internaţionale, în ciuda unui ciclu Doha muribund. Odată cu relansarea negocierilor bilaterale dintre UE şi Mercosur, agricultura revine în avanscena evenimentelor. Pentru porumbul european, riscurile sunt importante, fiind în joc dependenţa alimentară a Europei, este de părere Asociaţia Generală a Producătorilor de Porumb din Franţa.

– Semnarea acordului

UE-Mercosur ar duce la pierderi de 3-5 miliarde de euro pentru toată economia comunitară.

Cererea, tot mai mare

Datele statistice arată că cererea de porumb pentru boabe a Uniunii Europene se situează în jur de 60-62 milioane tone/an. Această cantitate este necesară pentru acoperirea sectorului zootehnic şi celui industrial. Din punctul de vedere al producţiei mondiale, oferta de porumb este aproape monopolizată de numai trei ţări. Astfel, SUA, Brazilia şi Argentina aprovizionează 80% din piaţă. Ultimele două au înregistrat o producţie explozivă în ultimii 15 ani şi, de acum înainte, au capacitatea de a exporta peste 20 milioane tone de porumb.

Ce se întâmplă la nivel european

La nivel comunitar există deja mecanisme de reducere a taxelor vamale. Cel mai important este aşa-numitul „abatimento“, care permite acordarea unor reduceri de taxe vamale pentru a facilita aprovizionarea Peninsulei Iberice cu porumb provenit din ţări terţe. Reamintim că aceste contingente reprezintă 2,5 milioane tone de porumb şi 300.000 tone de sorg.

În cadrul Pactului de stabilitate din Balcani, importurile de porumb ale UE din Serbia şi Croaţia se realizează fără taxe vamale. E de precizat că aceste două ţări au, împreună, aproape 1,5 milioane ha de porumb.

Franţa cere protecţie

Potrivit francezilor, nu ar trebui să deschidem piaţa şi mai mult, atât timp cât se ştie că, anul acesta, peste 50% din importurile de porumb ale UE vor veni din Brazilia şi Argentina. Mai mult, s-ar impune o protecţie la frontiere, care să limiteze riscul de dumping, fără a afecta prin aceasta consumatorii europeni.

Calculul taxei de import se bazează pe diferenţa dintre un preţ-prag (155% din preţul de intervenţie) şi cel al porumbului american în portul Rotterdam. Acest mecanism de protecţie nu funcţionează decât atunci când piaţa este sub acest prag şi nu supralicitează preţul porumbului, în cazul unei creşteri bruşte a preţului cerealelor. El garantează, deci, protecţia pieţei porumbului numai atunci când preţurile sunt scăzute şi-i permite Europei să-şi păstreze o capacitate de producţie, evitând acţiunile de dumping ale unor ţări terţe. Pe de altă parte, de îndată ce preţul de piaţă depăşeşte 157 euro/tonă, taxa vamală este zero. Consumatorii au, aşadar, acces la porumb din diferite surse, fără constrângeri tarifare.

Consecinţele liberalizării pieţei cerealelor

Conform Asociaţiei Generale a Producătorilor de Porumb din Franţa, consecinţele unei liberalizări a pieţei cerealelor, prin acordul cu Mercosur, ar fi dramatice pentru sectorul european al porumbului, din mai multe motive.

În primul rând, acordul ar împiedica UE să devină autonomă din punct de vedere alimentar, în pofida potenţialului ei de producţie. Odată cu extinderea, UE a primit în rândul membrilor săi mari ţări producătoare de porumb, precum Ungaria, România şi Bulgaria. La creşterea puterii acestor ţări est-europene, se va adăuga o concurenţă exacerbată pe pieţele comunitare, ceea ce va complica situaţia.

De asemenea, acordul s-ar concretiza printr-o pierdere de 3-5 miliarde de euro pentru sectorul porumbului comunitar, deci pentru toată economia europeană. Totodată, semnarea acordului ar conduce, până la urmă, la o dublă dependenţă a sectoarelor zootehnice europene de sursele de soia şi de porumb, care le-ar fragiliza şi mai mult poziţia pe piaţă. Nu în ultimul rând, acordul ar oferi o pârghie importantă Statelor Unite, pentru a solicita aceleaşi avantaje la următoarele negocieri internaţionale.

Ar mai fi de precizat că, în acelaşi timp, Uniunea Europeană negociază şi cu Canada. Orientarea ar putea fi către o liberalizare a pieţei cerealelor şi în special a cerealelor furajere. Ca urmare, acest sector ar putea rămâne prins ca într-o menghină, între porumbul sud-american şi grâul furajer canadian.

Acuzaţii

Christophe Terrain, preşedintele Confederaţiei Europene a Producătorilor de Porumb (CEPM), este de părere că strategia urmată de Comisia Europeană, în cadrul negocierilor internaţionale, este disimulată şi detestabilă. „Comisia merge înainte, fără mandatul statelor-membre, şi comite mai multe erori politice grave. Principiul european a fost întotdeauna de a utiliza acordurile bilaterale în completarea negocierilor multilaterale. Or, în acest caz, se procedează invers. Al doilea aspect de care trebuie să ţinem cont este interesul de a oferi o piaţă de 500 milioane de consumatori unui grup de ţări care sunt incapabile să construiască o piaţă comună sau să realizeze o uniune vamală. Organizaţia Mercosur se află tocmai în această situaţie. În acest context, Europa semnează un acord de dependenţă alimentară“, a declarat Terrain.

Domnia sa este de părere că nu-i normal ca agricultura europeană să fie oferită pe tavă unor „căpcăuni agricoli ca Brazilia şi Argentina“. „Comisia Europeană trebuie să-şi asume răspunderea pentru faptul că este dispusă să ajute la constituirea monopolurilor pe pieţele agricole internaţionale, deci să favorizeze puternica fluctuaţie a preţurilor, concentrând oferta. Comisia Europeană acţionează împotriva intereselor consumatorilor europeni, construindu-le dependenţa. Mai rău, în timp ce sectoarele europene de producţie sunt supuse unor reglementări stricte, pentru garantarea calităţii produselor, noi, europenii, am fi gata să importăm din ce în ce mai multe produse din ţări care nu garantează trasabilitatea şi care folosesc şi resurse de producţie interzise în Europa, cum ar fi hormoni sau produse fitosanitare periculoase. Ca să nu mai vorbim de reglementările de ordin social şi de mediu“, a afirmat preşedintele CEPM.

De asemenea, consideră că este absolut necesară oprirea acestor negocieri. Motivul ar fi că piaţa europeană este deja deschisă. Mai mult, este doar o chestiune de timp până când UE va avea capacitatea de producţie necesară pentru a fi autonomă.

„Să avem încredere în agricultura noastră şi în capacitatea ei de a da produse de calitate, care să alimenteze piaţa europeană. Trebuie ca, la Bruxelles, să aibă loc o reanalizare a agriculturii, ca sector economic important, şi să nu mai vindem ieftin producţia agricultorilor şi sectoarelor noastre în negocieri internaţionale“, a conchis Christophe Terrain.

Traian DOBRE