Ţuica rubinie a lui ZETEA detronează celebrul Scotch Whisky

Nu este o exagerare cu iz patriotic, ci un adevăr de care vă puteţi convinge sorbind din licoarea rubinie a lui Zetea, pe care o găseşti în marile restaurante din România. De la o vreme, faima ţuicii fabricate de Zetea, într-una dintre cele mai moderne distilerii din România, a depăşit hotarele ţării şi este de aşteptat ca nu peste mult timp să devină un brand mondial.

Specialiştii în materie, cu deosebire degustătorii de tărie, susţin că sunt puţine distilate în lume atât de valoroase ca ţuica lui Zetea. Participând pentru prima dată la Concursul Mondial al distilatelor naturale, Bruxelles, Zetea a obţinut medalia de argint pentru licoarea sa rubinie. Asta se întâmpla în anul 2001. De atunci şi până acum, Zetea a lucrat mult la perfecţionarea procesului tehnologic şi cu deosebire pentru ridicarea activităţii de marketing la nivelul cerinţelor internaţionale.

Dovada este faptul că astăzi ţuica lui Zetea se găseşte mai ales în reţeaua restaurantelor de lux. Şi nu oricum, ci la un preţ care depăşeşte băuturile străine importate în România.

Pălinca transilvăneană, o replică la otrăvurile alchimiştilor

În părţile Sătmarului, fabricarea pălincii pare a fi un cult. Nicăieri în ţară nu s-a dezvoltat o „mişcare“ atât de mare pentru producerea şi îmbunătăţirea acestei băuturi ca aici. Fiecare zonă, inclusiv cea de câmpie, încearcă să-şi dovedească întâietatea în materie de palincă. Concursurile judeţene şi interjudeţene au menirea de a face din pălinca sătmărenilor o marcă de referinţă pentru întreaga Transilvanie.

Disputa este mare, pentru că în competiţie se află pălincarii bihoreni, sălăjeni, maramureşeni şi bistriţeni. Îmbucurător este că aria producătorilor de băuturi naturale din fructe se extinde, iar producţia acesteia are darul să înlăture de pe piaţă o bună parte a spirtoaselor nocive.

Metamorfoza prunelor

Pentru a explica metamorfoza „prunelor albastre“, culese din pomii bătrâni crescuţi în vatra localităţii Medieşu Aurit, în licoarea rubinie a lui Zetea ar trebui să decriptăm reţeta de fabricaţie. Încercarea este imposibilă, pentru că Silviu Zetea este o persoană foarte binevoitoare în a da explicaţie turiştilor care-l vizitează, inclusiv gazetarilor, dar numai până la un punct. Adică până la secretul reţetei de fabricaţie. Când îl întrebi care ar fi acesta, el zâmbeşte jovial şi te invită la un pahar de degustare. Desfătarea are loc într-o sală de protocol ce te duce cu gândul la cramele de lux, unde Zetea îţi povesteşte totul. Cum lasă prunele să se supracoacă în pom, cum şi cât le ţine la fermentat, cum le introduce în cazanul său tradiţional de fierbere cu foc direct. În explicaţiile sale, el vorbeşte de caracterul manufacturier al producţiei într-un proces de distilare obişnuit la prima vedere.

Pentru omul de rând, producerea ţuicii nu pare nimic obişnuit. Acelaşi cazan de aramă la suprafaţă, acelaşi circuit al descompunerii borhotului în ţuică de la prima distilare. Una dintre noutăţile sale o reprezintă serpentina de răcire a vaporilor alcoolici care este din inox şi nu din aramă, cum se obişnuieşte.

Secretul de fabricaţie începe totuşi în faza de distilare, dar mai ales în faza maturării ţuicii. Distilatul lui Zetea este incolor, dar devine rubiniu după cele 10-12 luni păstrat în butoiul de stejar.

În schema de personal a firmei lui Zetea nu figurează niciun oenolog, semn că atribuţiile acestuia şi le asumă Zetea. Lângă el se află şi fiul său, student în probleme de marketing, fapt ce lasă să se înţeleagă că rubiniul lui Zetea de Transilvania va dăinui multă vreme de acum încolo, cel puţin în forma actuală. În paranteză fie spus, familia Zetea face palincă de 100 de ani şi se pare că la fiecare generaţie ea a cunoscut transformări calitative care i-au asigurat întâietatea în zonă.

„Piaţa mea este România“

Prin metode simple, dar corecte, Zetea a reuşit să cucerească piaţa de lux a distilatelor naţionale. Pentru el, marea provocare o reprezintă imposibilitatea de a satisface cererile venite din partea beneficiarilor, care cresc spectaculos. În condiţiile de criză ale anului trecut, vânzările au sporit cu 50%, iar cererea este în creştere.

Mai nou, rubiniul său are o căutare foarte mare pe „piaţa diplomatică“ a României. Aproape că nu există manifestare oficială externă, unde să nu fie pe masă ţuica lui Zetea, îmbuteliată în ambalaje de sticlă ce iau faţa băuturilor occidentale de lux.

Încă de la început, Zetea a înţeles că reuşita este legată de o politică de marketing care să pună în valoare faima produselor sale. Pentru a fi cunoscut, el şi-a dus produsele la faţa locului. Adică în restaurantele de lux,

acordându-le posibilitatea de a le vinde la preţuri promoţionale. Nu mică i-a fost mirarea când s-a văzut în faţa unor comenzi la care răspunde astăzi cu multă greutate. Primii parteneri au prioritate în aprovizionare, dar preţul este acelaşi pentru toţi beneficiarii.

Fiind cuprins într-un program turistic transfrontalier, Zetea are şansa de a-şi prezenta produsele străinilor care-l vizitează, tocmai la el acasă. Conştient că România duce lipsă de produse reprezentative ce pot fi oferite în străinătate, Zetea răspunde oricărei comenzi din partea românilor care călătoresc prin lume.

Afacerea lui Zetea este una de familie. Deci, nu foarte mare ca dimensiune, dar impresionantă în planul impactului comercial. Poate chiar din 2010, afacerea sa se va diversifica prin asimilarea unei activităţi de agroturism organizat.

I. POP, Mihaela GHIŞA