Subvenţiile agricole unde se duc şi cu ce folos?
Pentru ţările care au aderat la UE în 2004, primii cinci ani de aplicare a Politicii Agricole Comune (PAC) au fost consideraţi în general un succes major. În schimb, în România, la aproape trei ani de la aderare, situaţia sectorului agroalimentar nu s-a îmbunătăţit substanţial din niciun punct de vedere, deşi anumite încercări ale unei apropieri de modelul european de agricultură sunt vizibile.
Totuşi, caracteristicile principale ale agriculturii româneşti au rămas aceleaşi din perioada de preaderare. Acestea sunt numai câteva dintre concluziile la care ajunge recentul raport „O ţară şi două agriculturi – România şi reforma Politicii Agricole Comune a UE“, elaborat de Centrul Român de Politici Europene (CRPE).
Latifundiarii, principalii beneficiari: până când?
Raportul notează că, în privinţa fermelor agroindustriale mari, există o dezbatere aprinsă la nivel european. Deşi intenţiile iniţiale ale PAC erau de a proteja fermele mijlocii, familiale, subvenţiile tind să se concentreze spre cele mari. Cei care militează pentru combaterea sărăciei globale spun că e nedrept ca, din banii contribuabililor europeni, să fie subvenţionate firme mari, care oricum s-ar descurca fără aceşti bani.
Raportul menţionează că fermele mari sunt supuse focului încrucişat în toată lumea dezvoltată, chiar şi în SUA, unde dominaţia lor este mai evidentă decât în Europa.
Propunerile lui Mariann Fischer Boel, comisarul pentru Agricultură, privind fixarea unei limite superioare a sumei pe care o exploataţie o poate primi, au fost respinse prin presiunea lobby-ului agricol.
Cât de echitabilă este distribuţia?
În România, ruptura între agricultura de subzistenţă şi fermele foarte mari face ca distribuţia subvenţiilor să fie cea mai inechitabilă, din toată Uniunea Europeană.
Raportul arată că, anul trecut, 0,2% din exploataţii, cele de peste 500 ha, au luat 30% din subvenţiile PAC alocate României. Dacă includem şi fermele de 100-500 ha, rezultă că 0,9% din exploataţii au primit 51% din subvenţii. Evident, statistica procentuală este influenţată de fragmentarea extremă a terenurilor la categoria 1-5 ha, dar nu trebuie să uităm că, în acelaşi timp, această statistică nu include cele 2,6 milioane de gospodării care au mai puţin de 1 ha.
Iată de ce raportul recomandă reorientarea strategică a României spre susţinerea agriculturii de mijloc (20-100 ha), care poate asigura atât creşterea productivităţii, dar şi ridicarea din sărăcie a populaţiei rurale. Susţinerea fermelor foarte mari nu va duce decât la un model sud-american, cu câteva mii de ferme mari în mijlocul sărăciei rurale generalizate.
Traian DOBRE
