Saxo Bank: 2022, un an sălbatic pentru piețele globale

Potrivit raportului trimestrial al Saxo Bank pentru T2 Saxo Bank, asistăm la nimic mai puțin decât la sfârșitul jocului pentru paradigma care a modelat piețele de la Greenspan încoace. Șocurile „gemene“ ale pandemiei și invazia Ucrainei de către Rusia au schimbat prioritățile pe toate fronturile de politică, inclusiv fiscală, pe cel monetar și geopolitic, arată un comunicat de presă al Saxo Bank care prezintă Raportul pentru T2 2022.

În SUA, imperativul ca Fed să se confrunte cu riscurile inflaționiste în spirală a perturbat tradiționala repetare a salvării piețelor financiare și a economiei la primul necaz. Pe scurt, prețul de exercitare a „puterii Powell“ este mult mai mic decât era acum un an – Fed trebuie să treacă înaintea curbei. În Europa, invazia rusă a Ucrainei a văzut Germania aruncând zeci de ani de politică fiscală și de apărare pe fereastră, deschizând o nouă eră a investițiilor care ar trebui să conducă la o creștere puternică a productivității. Riscurile existențiale ale UE au dispărut pe măsură ce prioritățile de apărare se ridică deasupra tuturor celorlalte considerații.

„Această perspectivă se adresează schimbării tectonice deja în curs de politică globală. S-au dus vremurile în care ratele dobânzilor reale erau în continuă scădere și fiscalizarea din ce în ce mai mare: vor fi înlocuite cu o nouă creștere a productivității, pe măsură ce trecem agenda economică într-un loc mai bun și mai rațional, în ciuda veștilor îngrozitoare umanitare pe care le primim zi de zi din războiul din Ucraina“, spune Steen Jakobsen, CIO Saxo Bank în introducerea la raportului trimestrial. „Punctul de plecare pentru această schimbare de paradigmă este că toate constrângerile fiscale care au fost o premisă centrală în politicile economice globale începând cu anii 1990 au dispărut! Schimbarea a fost deja enormă în timpul pandemiei, dar a fost cea mai serioasă în cazul răspunsului german la războiul din Ucraina“, explică Jakobsen.

Acum, șocurile din partea Covid-ului și războiul din Ucraina ne-au accelerat drumul către o productivitate mai mare. Politica trebuie pur și simplu să ne conducă către mai multe descoperiri de preț și randamente reale pozitive, în timp ce actorii pieței și guvernamentali luptă pentru investiții într-o lume acum foarte constrânsă de limitele absolute de energie, mediu și capital.

„Probabil că e prea devreme pentru a prognoza această schimbare necesară și mi-e teamă de o inflație fulminantă înainte de a ajunge la punctul descris mai sus; băncile centrale nu numai că întârzie la petrecere, dar este posibil să fi ratat cu totul ocazia de a reduce inflația pe termen mediu. În această realitate, există acum o nevoie mare ca băncile centrale să nu mai urmărească inflația din spate și să treacă înaintea curbei“, mai arată Steen Jakobsen.

În concluzie, avem trei cicluri care afectează simultan piața:

1 Criza continuă a ofertei după Covid și războiul din Ucraina, dar și din limitele fizice ale lumii;

2 Reevaluarea activelor pe fondul inflației în creștere;

3 Noul ciclu de înăsprire a Fed decolează în martie și urmează să continue.

Acestea vor duce în cele din urmă la două rezultate cheie. În primul rând, la nivel macro strategic, o creștere a cheltuielilor pentru prioritățile energetice și de apărare, dar și diversificarea lanțului de aprovizionare pentru a elimina punctele unice de eșec pentru industriile strategice. În al doilea rând, ratele reale negative devin mai pozitive, ca un indiciu că economia globală este pregătită pentru o creștere majoră a productivității, departe de câștigurile financiare pe termen scurt, ca o reafirmare a contractului social.

Acțiuni: productivitatea, inovația și puterea de stabilire a prețurilor

„Înainte de invazia Rusiei asupra Ucrainei, acțiunile erau deja sub presiunea creșterii prețurilor mărfurilor și a perspectivelor înrăutățirii ratei dobânzii. Războiul și sancțiunile severe ulterioare împotriva Rusiei au catapultat lumea într-un mediu imprevizibil și de maximă incertitudine. Când viitorul devine mai incert, principiul precauției dictează că prima de risc a acțiunilor ar trebui să crească, evaluările acțiunilor scăzând în consecință“, spune Peter Garnry, șeful Strategiei de Capitaluri Proprii la Saxo Bank.

„Evaluările acțiunilor sunt determinate în principal de patru factori: creșterea veniturilor, marja EBITA, nevoile de investiții incrementale și rata de actualizare a fluxurilor de numerar viitoare. În timp ce presiunile inflaționiste în curs ar putea mări creșterea veniturilor nominale, ceilalți trei factori se mișcă cu toții în direcția greșită.

Cu un război pe scară largă înapoi în Europa și piețele de mărfuri aflate în revolte, acest lucru a agravat presiunile inflaționiste și acțiunile au intrat într-un mediu nemaivăzut din anii 1970. Inflația ridicată este în esență o taxă pe capital și ridică ștacheta rentabilității capitalului și, prin urmare, inflația va filtra companiile mai slabe și neproductive într-un mod necruțător. Zilele cu rate scăzute ale dobânzilor și capital în exces care țin companiile zombie în viață mai mult decât era necesar s-au încheiat.

Citind scrisorile acționarilor lui Warren Buffett din anii 1970, cheia supraviețuirii este productivitatea, inovația sau puterea de stabilire a prețurilor. Aceasta din urmă este adesea o funcție a productivității și inovației și coincide cu cota mare de piață – sau doar dimensiunea în general – care oferă economie de scară. De-a lungul anului trecut, am menționat frecvent megacaps-urile ca o temă în timpul inflației. Cele mai mari companii din lume sunt ultimele afectate de condițiile financiare mai stricte și au, de asemenea, puterea de stabilire a prețurilor de a transmite inflația către clienții lor pentru o perioadă mai lungă de timp decât companiile mai mici“, spune Peter Garnry, șeful Strategiei de Capitaluri Proprii la Saxo Bank.

Mărfuri: Războiul și sancțiunile turboalimentează piețele de mărfuri

„Perspectiva unui ciclu de lungă durată de creștere a prețurilor mărfurilor, despre care am scris prima dată la începutul anului 2021, continuă să se dezvolte. În ultimul trimestru, războiul din Ucraina și sancțiunile împotriva Rusiei au ajutat la turboalimentarea unui sector care era deja martorul unei perspective de înăsprire a ofertei. Înainte ca alocațiile guvernamentale și ratele de dumping ale băncilor centrale la zero să contribuie la o suprastimulare postpandemie a economiei globale, anii de aprovizionare amplă cu prețuri constante au redus investițiile în producția nouă, lăsând astfel producătorii nepregătiți pentru creșterea cererii care a urmat“, spune Ole Hansen, șeful Strategiei pentru Mărfuri la Saxo Bank. „Cu canalele normale de aprovizionare cu mărfuri din Rusia întrerupte, este puțin probabil ca încheierea războiului din Ucraina să declanșeze o revenire rapidă la normalitate. Ruperea relațiilor și a încrederii dintre Rusia lui Putin și Occident este probabil să dureze mult pentru a se remedia.

Incertitudinile multiple vor declanșa o altă gamă largă de tranzacționare în timpul celui de-al doilea trimestru – potențial între 90 și 120 USD pe baril. În cele din urmă, piața ar trebui să se stabilizeze cu un risc de creștere a prețurilor din cauza capacității neutilizate reduse în rândul producătorilor cheie și a perturbărilor continue ale aprovizionării legate de Rusia, fiind parțial compensate de încetinirea cererii, pe măsură ce economia globală devine din ce în ce mai provocată de inflație și creșterea ratelor dobânzilor. Adăugați la aceasta o scădere temporară a cererii din China cauzată de Covid și iată cum perspectivele pentru o revizuire a maximului din martie pare puțin probabilă“, spune Ole Hansen, care continuă: „Evenimentele cheie care ar putea declanșa o incertitudine suplimentară rămân perspectiva unui acord nuclear cu Iranul, Venezuela având voie să crească producția și, nu în ultimul rând, o creștere a producției de petrol de șist din SUA, în cazul în care producătorii reușesc să depășească provocările actuale legate de lipsa forței de muncă, echipele de fracking, platforme și nisip.“

Macro: Marea eroziune

„Din punctul nostru de vedere, compararea inflației de astăzi cu anii 1970 sau cu criza petrolului din 1973 nu are sens. Există cel puțin două diferențe principale: mixul de politici privind Covid-19 în lumea dezvoltată a fost disproporționat cu ceea ce am cunoscut în trecut și nu există o buclă preț-salarii în majoritatea țărilor din zona euro. În anii 1970, salariile erau indexate automat la inflație. Nu mai este cazul, cu câteva excepții (în Cipru, Malta, Luxemburg și Belgia, indexarea se bazează pe IPC).

Până acum, negocierile salariale din țările din zona euro au dus la o creștere medie sub inflație; aceasta nu este stagflația pe care am experimentat-o ​​în anii 1970. Unii economiști numesc această nouă perioadă „Lowflation”. Noi o numim „Marea Eroziune”: eroziunea puterii de cumpărare, a marjelor corporative și a creșterii din cauza exploziei costurilor de aprovizionare la nivel global“, spune Christopher Dembik, șeful de Cercetare Macroeconomică la Saxo Bank, continuând:

„După criza financiară globală din 2007-2008, multe țări au încercat metoda convențională de a reduce datoria, adică austeritate și reformă structurală. A eșuat și acum este timpul să adoptăm o abordare mai neconvențională: inflație, constrângeri și, în câteva cazuri, default. Acest lucru va avea implicații majore în ceea ce privește investițiile (depășesc mărfurile și bunurile imobiliare, printre alte opțiuni), dar și politica fiscală cu o redistribuire sporită a veniturilor pentru cea mai mică chintilă de gospodării. Nu toată lumea este pregătită pentru ceea ce urmează: o perioadă prelungită de inflație ridicată înainte ca aceasta să scadă.“

Ion Bogdan