Şampanie brevetată la doar 16 lei
România dispune de potenţial viticol extraordinar, dorinţă de dezvoltare, proiecte de succes, vinuri premiate, brevete de invenţie şi, pe deasupra, de potenţial uman. Mă întreb oare ce lipseşte din această ecuaţie pentru a valorifica la justa valoare tot acest „tezaur“, pentru că este revoltătoare uneori nedreptatea de care au parte produsele româneşti. Un exemplu în acest sens îl constituie şampania obţinută de Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Blaj, un produs valoros, pentru care s-a obţinut brevet de invenţie, dar care se vinde cu doar… 16 lei sticla.
Soiuri valoroase, premiate
Staţiunea Viticolă Blaj, rămasă astăzi cu o suprafaţă totală de 895 ha aparţinând domeniului public, a fost mereu recunoscută pentru ceea ce a făcut în sectorul de cercetare ştiinţifică, pentru vinurile superioare, cu denumire de origine, dar şi pentru vinurile spumante. Cu cele 10 compartimente – Genetică şi ameliorare, Producerea materialului săditor viticol, Agrotehnică, Ecologie viticolă, Agrochimie, Fiziologie şi Biochimie, Protecţia plantelor, Vinificaţie, Chimia vinului şi microbiologie, Floricultură – unitatea ar putea deveni un centru viticol de excelenţă dacă ar valorifica mai bine creaţiile cercetătorilor de aici.
„Calitatea şi valoarea unui vin pleacă din vie“, ne spunea ing. Anton Comşa, şeful cramei de la Staţiunea Viticolă Blaj. De la dumnealui am aflat că, spre exemplu, soiul Selena a obţinut anul trecut la Concursul Internaţional de la Bucureşti medalie de aur, iar soiul Blasius a fost premiat cu medalie de argint în 2012. Calitatea acestor soiuri este dată de părinţi: Selena provine din Traminerul roz şi Iordan, acesta din urmă dându-i aciditatea şi făcându-l să câştige în calitate.
Vorbind de aciditate, am putea spune că aceasta reprezintă atributul care caracterizează majoritatea vinurilor obţinute în zona Blajului. „În general noi suntem profilaţi pe vinuri albe, seci, pentru că avem o climă mai rece. Cu cât temperaturile sunt mai scăzute, cu atât aciditatea este mai mare, dar aceasta se poate corecta“. Aciditatea dă prospeţime şi vigoare vinului. „Vinurile seci sunt mai bărbăteşti, de viaţă lungă, cum se spune.“
Nici soiurile roşii nu sunt neglijate la Blaj. O parte dintre acestea sunt în colecţia de cercetare – Cabernet Sauvignon, Merlot, deşi nu primează în această zonă.
Brevet de invenţie
Crama staţiunii adăposteşte nu doar ultimele vinuri aflate în producţie, ci şi o vinotecă ce conţine cele mai valoroase creaţii reunite într-o colecţie de suflet a cercetătorilor de la Blaj, o istorie începută cu cel mai vechi vin din 1948 şi până în zilele noastre.
Una dintre inovaţiile care contribuie la renumele staţiunii este vinul spumant obţinut aici printr-o tehnologie nouă, complexă, de durată şi care a obţinut brevet de invenţie. Iniţiativa aparţine laboratorului de vinificaţie, în speţă doamnei dr. Ileana Popa care, în cadrul unui proiect de cercetare, a realizat o şampanie naturală prin metoda clasică. Tocmai această tehnologie de fermentare naturală ne permite să vorbim de un vin spumant sau şampanie şi nu de un vin spumos care este îmbogăţit cu dioxid de carbon.
Deşi termenul de şampanie este atribuit doar produsului de origine franţuzească obţinut din soiurile de struguri Chardonnay, Pinot Meunier şi Pinot Gris provenite din regiunea Champagne realizat prin metoda tradiţională numită „Champenoise“, vom folosi în continuare în cazul produsului obţinut la Blaj termenul de şampanie, pentru că respectă aceeaşi metodă. Doar că varianta românească a şampaniei a fost obţinută folosindu-se ca soi principal (80%) Feteasca Regală recoltată în momentul în care atinge un potenţial alcoolic de 11%, la care s-a adăugat Pinot Gris pentru catifelare şi Sauvignon pentru aromă. Acest cupaj, realizat în proporţiile stabilite şi după o tehnologie marca Blaj, a obţinut brevet de invenţie, un motiv de mândrie nu doar pentru staţiune, ci chiar pentru România.
Metoda de obţinere
Valoarea acestui produs este dată nu doar de cupajul deosebit, ci şi de metoda de obţinere care presupune multă atenţie şi muncă manuală. Iată cum se naşte această şampanie! Strugurii sunt prelucraţi în alb, ca şi pentru vin, iar după ce vinul se limpezeşte se depozitează în sticle speciale. Din acest moment începe procesul de fermentare. După două luni sticlele sunt deschise şi se introduce licoarea de tiraj formată din zahăr şi vin, acelaşi vin. Acest adaos este dozat într-o anumită cantitate, astfel încât în butelie să se degaje o presiune de cel puţin 4 atmosfere. Buteliile se capsează şi se pun din nou la fermentat. Când fermentarea se opreşte se aşază sticla pe stative (cu dopul în jos) şi începe procesul de remuage (răsucirea zilnică a fiecărei sticle pentru depunerea sedimentelor). Sticlele se marchează cu cretă şi în fiecare zi, timp de două săptămâni, fiecare sticlă se agită şi se răsuceşte câte un sfert. După cele două săptămâni, sticlele se ţin pe stativ, tot cu dopul în jos, şase luni. Apoi se iau de pe stativ, tot în aceeaşi poziţie, se aşază în lăzi şi merg spre operaţiunea de degorjare. Aceasta presupune formarea unui dop de gheaţă. Sticlele sunt introduse într-o maşină de gheaţă cu gâtul în jos pentru 15-20 de minute, timp în care se formează un dop de gheaţă la nivelul gâtului sticlei. Acesta este scos, se introduce dopul definitiv, se spală sticla şi, în final, sunt ataşate capişonul, banderola de sus şi eticheta. La finalizarea tuturor acestor procese, în mare parte executate manual, şampania Imperial Extrabrut, marcă a Staţiunii Viticole Blaj, pleacă pe piaţă pentru a fi valorificată. Întrucât acest produs este creaţia unui laborator de cercetare, el nu a putut fi valorificat la momentul respectiv. Abia acum staţiunea scoate la vânzare cele 20.000 de sticle de şampanie, din păcate la preţul de doar 16 lei/sticlă.
Dacă ne gândim că piaţa abundă în produse prezentate şi etichetate similar, iar noţiunea de vin spumos poate fi uşor confundată cu cea de spumant, am putea spune cu uşurinţă că un consumator neavizat are o misiune extrem de grea atunci când se pune problema alegerii unui produs de calitate.
Am aflat de la ing. Anton Comşa cum putem desluşi totuşi povestea şampaniei chiar de la desigilarea sticlei. „În momentul în care se deschide, sticla trebuie să fie înclinată, astfel încât presiunea care există să fie pe suprafaţă cât mai mare, evitându-se astfel explozia, care uneori este intenţionată. Apoi, cu cât durata de perlare este mai mare, cu atât mai calitativă este şampania, iar, în funcţie de bulele pe care le degajă, putem aprecia vechimea. La şampania nouă bulele sunt mari, pe când la cea veche sunt abia sesizabile, foarte fine, dar de durată.“
Patricia Alexandra POP