Să nu renunţăm la soia!

Soia are încă multe de spus în agricultura românească. Ce-i drept, este greu să-i lămureşti pe fermieri să revină, cel puţin pentru moment, la sistemul clasic de cultivare, după ce au prins gustul soiurilor transgenice, mult mai productive şi eficiente. Dacă nu în 2010, atunci până cel târziu în 2013 soia modificată genetic va fi legiferată şi în Europa. Nu există forţe care să oprească progresul genetic, oricât de mult ar fi susţinute de către cei care îşi văd lezate interesele financiare.

Peste toate aceste anticipări se află însă considerentele agrotehnice şi economice.

Nu vom insista asupra acestora, ci vom apela la datele statistice şi calculele de eficienţă care demonstrează că, la un randament de numai 2.100 kg/ha, obţinut în urmă cu 40 de ani la nivelul agriculturii de stat, soia este şi astăzi profitabilă. În condiţii de irigare se poate obţine şi mai mult, mai ales în câmpiile din sudul şi vestul ţării.

Preţul la soia se îndreaptă spre 400 $/t.

La finele anului 2009, cotaţiile pentru soia, la FOB/Golful Mexic, au atins 390 $/t, în timp ce estimările pentru luna martie oscilează între 397 şi 416 $/t.

Dacă ne-am fi menţinut pe piaţa internaţională cel puţin la nivelul producţiei de acum 20 ani, când am obţinut peste 300.000 tone, atunci am fi putut exporta aproximativ 150.000 tone soia, ceea ce ar fi adus ţării un venit de 60 milioane dolari.

Rechizitoriu la guvernanţi

Acuzarea vine din partea cultivatorilor autohtoni şi îi vizează pe acei guvernanţi care nu au fost în stare să apere interesele atunci când Bruxelles-ul le-a cerut să scoată din cultură soia modificată genetic. Alături de floarea-soarelui, acestea erau singurele plante care prin oferta de produse erau în măsură să dicteze până şi preţul pe principalele burse agricole ale Europei. Asta se întâmpla prin anul 2007, imediat dupa aderare, când România devenise cea mai mare cultivatoare de soia a Europei. Rezultatul a fost de-a dreptul cutremurător: producătorii au abandonat în masă această cultură, iar România s-a transformat din ţară exportatoare într-unul dintre cei mai mari importatori de şroturi provenite din America, adică din zonele în care soia modificată genetic devenise dominantă. Ar mai fi de subliniat că Uniunea Europeană, ai cărei experţi ne-au obligat să abdicăm de la acest gen de plante, reprezintă în prezent cel mai mare importator de seminţe şi făină de soia modificată genetic.

Experţii în materie de siguranţă alimentară afirmă că mai bine de 80% din produsele expuse în supermarketurile Europei au o legătură directă sau indirectă cu genetica viitorului.

A fost şi rămâne planta-minune

Apărută târziu în structura culturilor agricole, soia s-a impus rapid ca fiind cea mai completă plantă în asigurarea hranei omenirii. Mai întâi ca furaj, apoi ca aliment. Ea a venit să scoată lumea dezvoltată de sub dependenţa uleiurilor exotice şi să asigure, în acelaşi timp, cea mai valoroasă resursă proteică pentru complexele de creştere a animalelor în sistem intensiv.

Strategia pe termen lung elaborată de experţii Departamentului pentru Agricultură a Statelor Unite prognoza, încă din 1995, o creştere rapidă a exporturilor de făină de soia începând din 2000. Adică exact din anul în care savanţii americani au reuşit să creeze primele soiuri de soia modificată genetic.

Evoluţiile ulterioare aveau să demonstreze că fermierii români nu au fost străini de această prognoză, ei extinzând în următorii doi ani cultura de soia la peste 144.000 ha, adică la o suprafaţă dublă faţă de 1995. Apariţia soiei genetice în România a reprezentat semnalul unei relansări care, în cel mult 5 ani, putea să readucă România la apogeul anilor ’80, când suprafaţa cultivată a fost extinsă la 500.000 ha, iar producţia de soia depăşea 430.000 tone. La vremea respectivă, nicio ţară europeană nu avea în cultură o suprafaţă şi o producţie atât de mare precum România.

Impactul economic

El este dat de pierderile valutare imense înregistrate în ultimii ani cauzate atât de lipsa disponibilităţilor la export, dar mai ales de importurile masive de şroturi de soia.

Preţul boabelor de soia la Bursa din Chicago nici n-a crescut nici n-a scăzut vreme de 15 ani. El a oscilat între 175 $/t în perioada recoltării şi 232 $/t în sezonul de vară. Cotaţiile soiei au crescut vertiginos în ultimii ani, ele atingând în luna decembrie un nivel de 360 $/t, adică aproape dublu faţă de 1998, când noi încă mai contam pe piaţa comercială a Europei. În 2009, România cultivă doar 41.000 ha cu soia şi obţine o producţie totală de 71.000 tone. Cât am fi putut câştiga dacă extindeam cultura de soia la un nivel raţional şi cât am pierdut de pe urma abandonului nu este greu de calculat, dar întrebarea este: cui folosesc asemenea estimări? Absolut nimănui, atât timp cât guvernanţii se comportă ca nişte milogi la înalta poartă a Bruxelles-ului, acolo unde se înnoadă şi se desfac sforile noii configuraţii agricole a Uniunii Europene.

Ar mai fi de spus că uleiul din soia a înregistrat în ultima perioadă, la Bursa din Rotterdam, cotaţii ce depăşesc 870 €/t, nivel care asigură acestei plante cea mai înaltă eficienţă.

Tabelele le găsiţi în Revista Lumea Satului pe bază de abonament.
Contactaţi redacţia.

Iosif Pop, Dana Măcriş

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

RSS
Follow by Email