România, fruntașa UE la creșterea PIB pe cap de locuitor

cresterea_pibVai de PIB-ul nostru!

După datele statistice din ultimii ani privind Produsul Intern Brut (PIB), românii ar trebui să fie printre națiile cele mai prospere din Europa. Numai că, în vădit contrast cu acest PIB „de poveste“ care tot crește, indicatorii subdezvoltării cresc și ei. Avem cel mai mic salariu mediu din UE, mortalitatea infantilă este la cote alarmante, infrastructura rutieră – unul dintre cei mai importanți indicatori ai dezvoltării economice – este la pământ, nu avem doctori, iar spitalele sunt insuficiente…

Cifrele vorbesc?

Creșterea economică din prima jumătate a anului a depășit atât estimările analiștilor, cât și prognozele oficiale. Astfel, potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS), economia românească a crescut în al doilea trimestru din 2016 cu 6% față de aceeași perioadă a anului trecut. Potrivit specialiștilor, această rată de creștere este cea mai înaltă înregistrată din 2008 încoace. Cifrele sunt confirmate și de Fondul Monetar Internațional potrivit căruia România are o creștere economică de 5% în 2016, cea mai puternică din Europa. De asemenea, România va fi în fruntea clasamentului european al creșterii economice și în 2017, când avansul PIB este prognozat la 3,8%, arată ultimul raport „World Economic Outlook“. Tot pentru 2016 prognoza FMI-ul preconizează o inflație negativă de minus 1,5%, un deficit de cont curent de 2% din PIB și o rată a șomajului de 6,4%, în scădere cu 0,4 puncte față de 2015. Deci avem o creștere record, dar care se resimte în mod… inegal. Economiștii măsoară această inegalitate folosind un coeficient, numit Gini, care variază între 0 (egalitate perfectă) și 100 (inegalitate perfectă). Media acestui coeficient în UE este de 30,8. Conform datelor Eurostat publicate în februarie 2016, coeficientul Gini pentru România este de 34,7, ceea ce face România a 6-a cea mai inegală economie din UE, la egalitate cu Spania.

Și asta nu e tot…

Potrivit datelor Băncii Mondiale, PIB-ul României pe cap de locuitor a crescut nu mai puțin de patru ori în perioada 1998-2015, adică cu… peste 300%. Cu așa creșteri, cifrele ne aruncă pe locul al optulea în topul evoluției PIB per capita în lume, după China, Guineea Ecuatorială, unde PIB-ul a crescut semnificativ datorită descoperirii unor zăcăminte de petrol, și Rusia. Potrivit presei economice, ne situăm pe locul al doilea în Europa și pe primul loc în rândul țărilor membre UE. Culmea e că în apropierea României – cu creșteri de trei până la 3,5 ori ale PIB-ul în 18 ani – se află Albania, Belarus și Statele Baltice, iar în zona de creșteri de 2,5 până la trei ori ale PIB-ului sunt Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Moldova, Polonia, Slovacia și Macedonia. În jumătatea centrală și de est a continentului cel mai prost la acest capitol în intervalul 1998-2015 s-au situat Grecia (+51%), Cipru (+68%) și Slovenia (+95%). În vestul Europei Produsul Intern Brut pe cap de locuitor a evoluat cel mai bine în ultimele două decenii în Irlanda (+123%), Norvegia (+120%) și Germania (+90%), iar cel mai prost în Italia (+46%), Islanda (+64%) și Regatul Unit (+68%).

Coeficientul de care nu vorbește nimeni

Dacă lucrurile sunt atât de roz, de ce se îngrămădesc românii să plece din țară? Și culmea, mulți aleg să plece chiar în Marea Britanie, țară care, potrivit statisticilor, e cu mult sub România în ceea ce privește creșterea PIB-ului (sic). Nu putem să nu punem o întrebare de bun-simț. Dacă economia crește în halul ăsta, cetățenii de ce nu resimt în nivelul de trai? Analistul economic Ilie Șerbănescu ne oferă un posibil răspuns. „Aceste creșteri nu ar trebui să se vadă și în nivelul de trai al cetățenilor. Pentru că această creștere aparține doar capitalului străin și ea nu se difuzează în economie, lucru absolut clar. Adevărul este că există un indicator care nu este discutat, dar el există și este luat în considerare peste tot în lume, deci și la nivelul UE. Numai la noi nu… Acest indice se numește distribuția Produsului Intern Brut (PIB). Iar potrivit distribuției PIB-ului, în România doar 30% din PIB revine muncii și 55% revine capitalului. Diferența o ia statul pe care o distribuie cum consideră. În Occident e invers decât la noi. Adică între 50 și 60% din PIB revine muncii, capitalul între 30-40%, iar restul, statul. Observăm diferența semnificativă între cât ia munca și capitalul în România versus restul lumii. Cred că exact la asta se referea Marx când vorbea de „exploatarea omului de către om“. Ce reprezintă acest indice numit „muncă“? Nimic altceva decât salariile și protecția socială aferentă. De exemplu, în Țările Nordice sau în Germania indicele „muncă“ din PIB este undeva pe la 60%. De ce nu se vorbește de acest lucru în mass-media? Lipsa de interes vine din faptul că oamenii nu trebuie să-și încarce memoria cu cifre d-astea. Simplu… Iar această situație este congruentă cu salariile mici și protecția socială așa cum este… Mai mult decât atât, acest indicator ne arată că înainte de aderarea României la UE munca lua peste 40% din PIB, iar acum ia 30%. Iar explicația este simplă – cea mai pură exploatare a omului de către companii“, ne explică analistul economic.

Profitul, singurul scop… Restul e tăcere

Mai țineți minte ce ne-am mai bucurat noi că vin investitorii străini cu covrigii de aur – că de câini nu duceam lipsă? Cât ne-am mai bucurat noi că scade TVA-ul? Cât ne-am mai bucurat că respectivii străini vor crea locuri de muncă?… Și, nu în ultimul rând, cât ne-am mai bucurat de creșterea salariului minim pe economie? Așa cum nebunul se bucură când sare fără parașută din avion, pentru că sparge toate recordurile de viteză, așa ne-am bucurat că la noi începe să fie ca la ei… Ca-n Vest. Simple iluzii, după cum crede Ilie Șerbănescu. „Adevărul e că în România profitul obținut de către com­panii este mult mai mare decât în Occident. Iar fix din 2007, după aderare, moment care aproape a coincis și cu declanșarea crizei, capitalul a desfășurat o ofensivă aproape dramatică împotriva muncii. Dar peste tot statele au combătut această chestiune, ca să nu ia și mai mult capitalul din PIB decât lua în defavoarea muncii. Singurul loc unde lucrurile nu s-au desfășurat așa a fost România. Atenție! Nu și Bulgaria, că tot suntem obișnuiți să vorbim de ele la «pachet»… În România această ofensivă a capitalului a fost stimulată, nu combătută. Cum a fost stimulată? Cea mai insidioasă formulă a fost acordarea către capital a unor nenumărate cadouri. Ca de pildă așa-numita relaxare fiscală. Știți cum se comportă statul român față de această distribuție a PIB-ului între muncă și capital? După cum spuneam, din PIB munca ia 30% și capitalul 55%. Păi, impozitează de trei ori mai mult munca și nu capitalul! Adică la noi capitalul e impo­zitat cu 16%, iar munca cu 45%“, conchide analistul.

Că tot vin alegerile…

Ce-au făcut în ultimii ani minunatele partide, indiferent care? Au acordat cadouri neprețuite capitalului. Cum? Au micșorat contribuțiile angajatorilor, au micșorat TVA-ul și s-au lăudat cu facilități fiscale. Dar capitalul nu investește într-o țară neapărat ca urmare a fiscalității reduse. El vine în funcție de cât profit obține. Iar profitul îl obține nu din fiscalitate, ci din muncă… Adică din cheltuieli mici cu salariile. În Franța, Germania sau Marea Britanie impozitul pe profit e de 38-40%. La noi e 16%. De ce nu se bulucesc atunci să facă investiții în România? (Ilie Șerbănescu, analist economic)

Bogdan PANȚURU

Revista Agrobusiness nr. 22, 16-30 noiembrie 2016 – pag. 12-13

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

RSS
Follow by Email