România are cei mai mulți proprietari de locuințe din UE

blocuriȘi după nouă ani de la aderarea la UE, România rămâne campioană absolută în ceea ce privește numărul de proprietari de locuințe. Chiar dacă acum numărul de proprietari este mai mic cu circa un procent față de acum zece ani, România rămâne pe primul loc în Uniunea Europeană din punctul de vedere al procentului populației care trăiește în locuințe proprietate personală – 96,1% în 2014. Acest procent este cu mult peste media din UE, de 70,1%, după cum arată ultimul raport privind locuințele dat publicității de Oficiul de statistică al Uniunii Europene, Eurostat.

Doar „câțiva“ chiriași

De la bun început trebuie spus că în procentul prezentat de Eurostat nu intră și românii care și-au luat casă pe credit. Din simplul motiv că aceștia nu devin proprietari „de drept“ decât după ce achită toate ratele la bancă. De asemenea, datele Eurostat mai arată că în 2014 România se situa pe primul loc în UE și în ceea ce privește ponderea populației care trăiește în locuințe supraaglomerate, în condițiile în care peste jumătate dintre români (52,3% din populație) trăiesc în locuințe cu spațiu insuficient având în vederea mărimea gospodăriei. Situația este similară pentru toate țările din vecinătate, unde gradul de supraaglomerare a locuinței este de 44,6% în Ungaria, 44,2% în Polonia și 43,3% în Bulgaria. Media la nivelul UE era în 2014 de 17,1% din populație. În schimb, potrivit Eurostat, doar 3,9% dintre locuitorii României aveau în 2014 statut de chiriași, mult sub media din UE, 29,9%. Comparativ, 47,5% din germani și 42,8% din austrieci erau chiriași în 2014. În ceea ce privește costurile, 11,4% din populația UE se confrunta în 2014 cu supracosturi cu locuința, adică cheltuiau mai mult de 40% din veniturile disponibile pentru locuință. Cea mai mare problemă se înregistra în Grecia, unde 40,7% din populație trăia în 2014 în locuințe unde costurile totale pentru locuință reprezentau mai mult de 40% din veniturile gospodăriei. Pe locurile următoare se situează Germania – 15,9%, Danemarca – 15,6%, Olanda – 15,4% și România – 14,9%. În privința calității locative, în România doar 44% (3,7 milioane locuințe) din fondul locativ la nivel național (8,4 milioane de unități) reprezintă stocul efectiv de locuințe moderne, cele care au baia în interior și sunt racordate la termoficare sau dispun de centrală proprie.

Săracii proprietari bogați…

Potrivit datelor UE, în cadrul populației expuse riscului de sărăcie (mai exact, persoanele care locuiau în gospodării în care venitul echivalent disponibil pe persoană era sub 60,0% din venitul național mediu), rata supraaglomerării din UE-28 a fost de 30,2%, cu aproximativ 12,9 puncte procentuale mai mare decât rata corespunzătoare întregii populații. Cele mai mari rate ale supraaglomerării în cadrul populației expuse riscului de sărăcie s-au înregistrat în Ungaria (70,1%), România (65,1%) și Polonia (61,9%), în timp ce peste jumătate din numărul total al persoanelor expuse riscului de sărăcie din Slovacia și Bulgaria locuiau, de asemenea, în locuințe supraaglomerate; fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (63,1%) și Serbia (62,3%) au raportat, de asemenea, rate ridicate de supraaglomerare în cadrul populației expuse riscului de sărăcie. La polul opus, cele mai scăzute rate ale supraaglomerării pentru persoanele expuse riscului de sărăcie au fost înregistrate în Cipru, Irlanda (ambele cu 4,9%) Malta (6,3%) și Belgia (8,4%). De altfel, acestea au fost singurele state membre ale UE care au raportat că mai puțin de una din 10 persoane expuse riscului de sărăcie locuia în condiții de supraaglomerare, aceeași situație existând și în Elveția. „Pe lângă supraaglomerare, anumite alte aspecte legate de condițiile precare de locuit – cum ar fi lipsa sălii de baie sau a toaletei, acoperișurile cu probleme de izolație sau iluminarea naturală insuficientă – sunt luate în considerare pentru crearea unui indicator mai complet al calității locuințelor. Rata privării severe de locuință se definește ca fiind proporția persoanelor care locuiesc într-o locuință considerată supraaglomerată, fiind afectate în același timp de cel puțin una dintre problemele sus-menționate legate de privarea de locuință. În 2013, pe teritoriul UE-28 în ansamblu, 5,2% din populație era afectată de privarea severă de locuință“, se arată în raportul UE. De aici mai aflăm că, de exemplu, în 2013, în cinci state membre ale UE, mai mult de o persoană din 10 a fost afectată de privarea severă de locuință, această proporție ridicându-se la 17,6% în Ungaria și ajungând la aproximativ una din patru persoane (23%) în România. În schimb, sub 1,0% din populația Finlandei, a Țărilor de Jos și a Belgiei a fost afectată de o privare severă de locuință în 2013. Proporția totală a persoanelor din UE-28 care au fost afectate de o privare severă de locuință a scăzut cu 0,1 puncte procentuale între 2012 și 2013. Cea mai mare scădere a proporției persoanelor care au fost afectate de o privare severă de locuință a fost raportată de Lituania, cu până la 2 puncte procentuale între 2012 și 2013. Cele mai mari creșteri s-au înregistrat în Slovacia, Croația, Luxemburg (toate cu 0,6 puncte procentuale) și Slovenia (1,6 puncte procentuale).

Apartament, casă sau duplex?

Potrivit Eurostat, 41,1% din populația UE-28 locuia în apartamente, puțin peste o treime (34%) în case unifamiliale și 24,1% în case duplex. Procentajul persoanelor care locuiau în apartamente a fost cel mai ridicat din statele membre ale UE în Spania (65,4%), Letonia (65,3%) și Estonia (63,8%). Procentajul persoanelor care locuiau în case unifamiliale a fost cel mai ridicat în Croația (70,9%), Slovenia (66,5%), Ungaria (64,0%), România (60,1%) și Danemarca (55,8%); Norvegia (61,1%) și Serbia (60,5%) au raportat, de asemenea, procente ridicate ale populației care locuia în case unifamiliale. Cea mai mare tendință de a locui în case duplex a fost raportată în Țările de Jos (60,7%), Regatul Unit (60,0%) și Irlanda (58,3%). În privința accesibilității locuințelor, în 2013 un procent de 11,0% din populația UE locuia în gospodării care alocau 40% sau mai mult din venitul lor disponibil echivalent cheltuielilor pentru locuință. Cel mai ridicat procent al populației ale cărei cheltuieli pentru locuință depășeau 40% din venitul disponibil echivalent s-a înregistrat în cazul chiriașilor care plăteau chirie la prețul pieței (25,7%), iar cel mai scăzut procent s-a înregistrat în cazul locuințelor proprietate personală și care nu erau grevate de niciun credit ipotecar sau de un alt tip de credit (6,8%). Media pentru UE-28 maschează diferențe semnificative între statele membre: la o extremitate, țări în care proporția populației care locuia în gospodării pentru care alocau peste 40% din venitul lor disponibil era relativ mică, mai ales Malta (2,6%), Cipru (3,3%), Irlanda și Finlanda (ambele cu 4,9%), Franța (5,0%), Luxemburg (5,6%) și Slovenia (6,0%). La cealaltă extremitate, aproximativ o treime din populația Greciei (36,9%) și aproximativ o cincime din populația Danemarcei (18,9%) cheltuiau peste 40% din venitul disponibil echivalent pentru locuințe; aceste state membre erau urmate de Germania (16,4%), Țările de Jos (15,7%), România (15,4%), Bulgaria (14,3%) și Ungaria (12,7%).

Bogdan PANȚURU

RSS
Follow by Email