Revizuirea politicii comerciale europene: Principii interesante care necesită acțiuni concrete pentru agricultură (I)

Uniunea Europeană a comunicat intenția sa de revizuire a politicii sale comerciale. Ea explică modul de implementare a conceptului de autonomie strategică deschisă pe care îl susține, care trebuie atins ținând cont de obiectivele de mediu (Green Deal, respectarea acordurilor de la Paris).

Totuși, în timp ce UE continuă să apere multilateralismul, mizând pe reînvierea OMC pentru a defini noi acorduri multilaterale și a le pune în aplicare, poziția sa față de regulile agricole ale OMC – sursa blocajului din Runda Doha – nu dă semne de schimbare: autism sau strategie de negociere?

Propunând principiul că „importurile trebuie să respecte reglementările și standardele relevante ale UE“, această comunicare vine la momentul perfect, deoarece negocierile PAC abordează în prezent amendamente legate de conformitatea importurilor cu standardele noastre sau instituirea unui sistem centralizat de activare a clauzelor de salvgardare în cazul importurilor excesive.

„O strategie comercială a UE deschisă, durabilă și asertivă“

Comunicarea detaliază proiectul de autonomie strategică deschisă, pe care îl definește drept „capacitatea UE de a face propriile alegeri și de a modela lumea din jurul ei prin leadership și implicare, în lumina intereselor și valorilor sale strategice.“

În această nouă strategie comercială, Europa își propune să fie forța motrice din spatele unei reînnoiri a relațiilor comerciale multilaterale, unde dorește să își poată impune regulile. Susținând deschiderea, cooperarea și multilateralismul, păstrându-și în același timp interesele strategice… Va putea Europa să beneficieze de noul liberalism fără a suferi consecințele?

Fermitatea discursului se simte încă de la primele pagini: UE se afirmă, conceptul său de autonomie strategică deschisă implică în special „fermitate și cooperare bazată pe reguli pentru a sublinia că UE favorizează cooperarea și dialogul internațional, dar este pregătită să lupte împotriva practicilor neloiale și să folosească instrumente autonome pentru a-și apăra interesele atunci când este necesar.“

Trebuie remarcat faptul că, există deja instrumente pentru a proteja UE și producătorii săi, inclusiv clauze de salvgardare negociate în cadrul acordurilor de liber schimb.

Aceste clauze au ca scop impunerea temporară a taxelor vamale și a cotelor pentru anumite produse (retragerea temporară a preferințelor tarifare) în cazul unor importuri excesive care perturbă piețele.

Cu toate acestea, la fel ca rezerva de criză prevăzută în PAC, acest instrument nu este niciodată utilizat cu adevărat în chestiuni agricole, din cauza lipsei de voință politică din partea Comisiei și a lipsei unui sistem eficient de monitorizare al pieței.

Va fi suficientă integrarea recentă a clauzelor de salvgardare într-un regulament orizontal comun pentru a facilita aplicarea acestora?

În orice caz, comunicarea merge mai departe și anunță dorința de a proteja piața internă de importurile care nu respectă standardele europene. Comisia susține că regulile comerțului global îi permit deja să reglementeze „în conformitate cu preferințele sale sociale“, ceea ce lasă unele îndoieli.

Mesajul este clar: „Importurile trebuie să respecte reglementările și standardele relevante ale UE.

Legitimitatea aplicării cerințelor de producție la importuri se bazează pe necesitatea de a proteja mediul la scară globală sau de a aborda preocupările etice. Ori de câte ori UE ia în considerare aplicarea unor astfel de măsuri produselor importate, va face acest lucru în deplină conformitate cu regulile OMC.“

Există deja o formă de protecție a sănătății pentru piața europeană împotriva alimentelor susceptibile să „constituie un risc grav pentru sănătatea umană, sănătatea animală sau pentru mediu.“ Articolele 53 și 54 din Regulamentul european din 28 ianuarie 2002 permit aplicarea unei măsuri de precauție care face posibilă limitarea sau interzicerea importului acestor produse alimentare periculoase.

De remarcat, de asemenea, că Franța, urmată de alte țări europene, a solicitat deja aplicarea acestor articole și a implementat o măsură de precauție care interzice importul de cireșe tratate cu dimetoat, în fiecare an din 2016.

Comunicarea intenționează acum să meargă mai departe, ne mai luând în considerare riscurile pentru sănătate, ci standardele europene drept temeiuri pentru restricționarea importurilor.

Va fi protejarea pieței interne în ceea ce privește standardele europene mai eficientă decât protecția existentă împotriva importurilor excesive?

Nu putem decât să sperăm, în ciuda exemplului francez pe această temă. Reglementările naționale care interzic importul de produse alimentare pentru care au fost utilizate produse sau alimente neautorizate de reglementările europene nu au fost niciodată implementate.

Pentru Comisie, renașterea multilateralismului presupune în mod necesar renașterea OMC, care va fi posibilă prin revizuirea obiectivelor acesteia.

Numirea nigerianului Ngozi Okonjo-Iweala în funcția de șef al organizației și sosirea unei noi administrații americane mai deschise negocierilor semnalează un nou început pentru OMC pentru UE, pe care vrea să o susțină cu toată greutatea.

În documentele prezentate în anexa la comunicare, Comisia revine pe larg la rolul OMC și explică că revigorarea acesteia este necesară din mai multe motive:

– realizarea acceptării acordurilor multilaterale care impun reguli comune împărtășite de toți în ceea ce privește comerțul, spre deosebire de acordurile bilaterale care generează o formă de favoritism între state și îngreunează accesul altor Națiuni pe piețele lor.

– reabilitarea Organului de soluționare a litigiilor pentru a acționa ca polițist în cazul nerespectării acestor drepturi.

Pentru UE, această instituție se asigură că regulile sunt respectate de toți și ar trebui să contribuie la evitarea creșterii taxelor vamale în cazul unei penurii de alimente, care ar putea destabiliza și mai mult piețele (deși OMC s-a dovedit neputincioasă să oprească acest fenomen în 2007 și participarea la efortul strategic global de stocare continuă să fie o problemă).

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

(Va urma)