Revenirea TVA la cota de 19%. Când şi cu ce efecte?

tvaPrin voinţa politică şi ajustarea cotei TVA pe filieră, încasările la bugetul de stat pot creşte cu circa 5,5 miliarde de lei/an (1,2 mild. euro), respectiv 460 mil/lună, de la 1 iulie 2014, fără a fi necesară creşterea şi/sau introducerea de noi taxe, impozite şi contribuţii şi evitarea riscului revenirii la cota de 24% la pâine de la 1 septembrie a.c.

Studiile şi analizele noastre, publicate şi transmise factorilor de decizie, arată că actualele proceduri de gestionare a TVA, adaptate de MFP, lasă un câmp larg evaziunii fiscale, prin decalajul creat între veniturile determinate teoretic şi încasările la bugetul de stat, dar şi prin procedurile şi meca­nismul de gestionare a TVA, a scutirilor şi restituirilor punctuale.

Efectele scontate prin măsurile propuse de noi, ceea ce demonstrează că se poate, pot fi sintetizate astfel.

Prin extrapolarea analizei efectuate a impactului pe filiera producător agricol – procesator – comerciant – consumator – bugetul de stat, sinteza comparativă a contribuţiei actuale a TVA exigibilă la bugetul de stat şi variantele propuse se prezintă în tabelul de mai jos:

Toate variantele luate în studiu asigură îmbunătăţirea indicatorilor macro-economici, mediului economic, creşterea consumului şi investiţiilor sau plata datoriilor curente şi restante, economisirea, după caz, astfel:

1) Îmbunătăţirea indicatorilor macroeconomici bugetari şi fiscali

a) Din datele prezentate rezultă că toate variantele propuse înregistrează rezultate superioare situaţiei actuale (V.0), prin creşterea încasărilor cu 5,5 mild. lei/ 1,2 mld. euro (V1A) şi 13 mild. lei / 2,9 mild. euro (V1B), comparativ cu încasările nete în anul 2013, de 51,4 mild. lei/11,42 mild. euro. Deşi V3 aduce cele mai mari încasări suplimentare (23 mld lei), menţine cota de 24% la consumator, putând constitui o variantă tranzitorie. Cota redusă de 9% (sau 5%) pe filieră se aplică numai bunurilor şi serviciilor destinate activităţii productive pe piaţa internă, cu excepţia celor destinate activităţilor administrative ale operatorilor economici (cheltuieli cu energia electrică şi termică, materiale de curăţenie, furnituri de birou, carburanţi şi lubrifianţi, piese de schimb şi reparaţii pentru autoturisme, birotică, PTTR, cheltuieli de protocol etc.). Utilizarea cotei reduse pe filieră nu dă dreptul la restituiri de TVA de la bugetul de stat, iar TVA colectată trebuie să fie mai mare sau cel mult egală cu TVA deductibilă. Cota redusă poate fi folosită şi de comerţul cu ridicata, aşa cum este definit de Codul fiscal. Varianta radicală (V2) are în vedere limita minimă acceptată de normele UE pentru cota standard de 15%. Măsura asigură încasări suplimentare la bugetul de stat evaluate la 6,74 mild. lei/1,5 mild. euro/an.

b) creşte gradul de colectare, iar decalajul se apropie de nivelul mediu de 17% înregistrat de ţările membre UE şi unde Suedia şi Olanda înregistrează chiar 3-5%;

c) are loc concentrarea TVA exigibilă virată de comercianţi, de la 3,2% până la 19,55%, care sunt, în fapt, agenţii fiscali care o colectează de la consumatori.

d) se reduc cheltuielile de administrare a TVA (11.554,5 lei/1 milion de lei venituri în 2013) prin reducerea ariei de control, a restituirilor de TVA (16.428,7 mil lei în 2013), reducerea abuzurilor funcţionarilor publici şi a corupţiei.

2) Îmbunătăţirea mediului economic

Operatorii economici economisesc 50 lei pentru achiziţia a 1.000 lei bunuri şi servicii.

Se reduce consumul de 200 de ore-om/an, cu întocmirea documentaţiilor pentru raportare, plată şi restituiri. Se reduc cheltuielile cu gestionarea TVA, se elimină imobilizările de resurse financiare proprii şi/sau împrumutate (circa 12 lei/an la 100 lei împrumutaţi), creşte viteza de rotaţie a capitalului, se reduc arieratele etc.

Modificarea actualelor proceduri de tratare a TVA la producătorii agricoli individuali elimină discriminarea faţă de plătitorii de TVA, asigură principiul neutralităţii prin recuperarea de către aceştia a TVA aferentă inputurilor (seminţe, îngrăşăminte şi pesticide, carburanţi şi lubrifianţi, piese de schimb, furaje cultivate şi industriale, energie electrică şi termică, alte materiale şi servicii, după caz), asigură includerea producţiei în circuitul fiscalizat, elimină intermediarii şi evaziunea fiscală, cresc veniturile acestora şi eficienţa muncii lor cu circa 11%, (circa 500 lei/ha la o producţie de 3.500 de grâu), scade presiunea pentru subvenţionarea şi a restituirilor de TVA aferente producţiei agricole, creşte contribuţia agriculturii la formarea veniturilor bugetare.

3) Îmbunătăţirea nivelului de trai

Creşterea disponibilităţilor băneşti ale populaţiei cu 385 mil lei/lună, respectiv în medie cu 58 lei/lună/salariat şi 25 lei/lună/pensionar, care pot genera 60 mil lei TVA colectată prin creşterea consumului şi investiţiilor sau plata datoriilor curente şi restante, economisirea, după caz.

Măsurile propuse sunt transparente, cu aplicabilitate imediată, nu modifică sistemul de conducere a evidenţei şi de raportare, beneficiind de acestea, în egală măsură, operatorii economici, consumatorul şi bugetul de stat. Măsurile sunt tranzitorii spre o reformă radicală a sistemului fiscal şi contributiv, unde un loc important trebuie să-l deţină redefinirea cotei unice, rolului profitului în dezvoltarea societăţii umane, raportul dintre impozitarea/taxarea capitalului, a forţei de muncă şi a contribuabilului, reconsiderarea impozitului pe salarii ca modalitate de recuperare a cheltuielilor şi sursă de finanţare, pe baza solidarităţii umane, a educaţiei, a cercetării şi culturii, la care să participe şi utilizatorii forţei de muncă salariate, reconsiderarea recuperării capitalului reprezentat de imobilizările corporale (mijloace fixe) pe calea amortizării etc.

Construcţia/dezvoltarea unei economii funcţionale impune politicienilor/politicii să adopte acele politici economice/fiscale care să se bazeze pe ştiinţa economiei politice.

Fără pretenţia de a soluţiona problematica pusă în discuţie, las la latitudinea cititorului să judece cele propuse, specialiştilor guvernamentali să contraargumenteze, iar clasei politice de a decide în acord cu cele spuse de prof. Mihail Manoilescu acum aproape 90 de ani: „Oricare ar fi necesităţile bugetare ale momentului şi oricare ar fi reformele fiscale menite să le satisfacă, nu trebuie să uităm că banul public trebuie folosit în folosul lui şi numai în folosul lui, că orice cheltuială trebuie făcută cinstit (1925).“

Mircea TOMA

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

RSS
Follow by Email