cemrom doloflor

Reducerea până la dispariție a produselor românești

Share Button

fructe-legume-ecoÎnainte de 1990, pentru gospodăriile noastre în comerţul socialist existau unelte, materii și materiale executate de fel și fel de cooperaţii, unele de invalizi, aproape exclusiv de provenienţă românească. Cu aceste produse, cele mai multe meșteșugărești la preţuri foarte accesibile, întâlnite în toate magazinele, tot românul și-a lucrat grădina de lângă casă, și-a înfrumuseţat curtea și încăperile locuinţei. Din când în când mai apăreau unelte mai arătoase produse în alte părţi.

Îmi amintesc cât de mult au prețuit ai noștri uneltele rămase după importul de animale din străinătate ca furci, lopeți, găleți etc., frumos lustruite și etichetate.

La fel, uneltele primite ca „ajutoare“ imediat după 1990 cu care se făleau beneficiarii lor ori de câte ori aveau ocazia, lăudând calitățile acestora privind materialul din care erau confecționate, design-ul, culoarea vopselii și alte calități ergonomice, care le depășeau mai mult vizual pe cele produse la noi.

După ce cu doi ani în urmă m-am mutat la țară cu o suprafață mică pentru grădinărit și curte cu flori și gazon a trebuit să mă dotez cu fel de fel de unelte pentru lucrări manuale, vase mai mari sau mai mici pentru flori, substrat pentru acestea, materiale pentru îngrădiri, tutori, puieți de arbuști și pomi fructiferi, semințe de tot felul etc.

La început nu am băgat de seamă prea mult care este proveniența celor cumpărate de la marile magazine de profil.

Deunăzi mi-am propus să înveselesc cu flori specifice balcoanele și pervazele casei de locuit, cumpărându-mi la prețuri destul de piperate cele necesare.

Uitându-mă mai atent la proveniența acestora, am rămas stupefiat să constat că cele mai banale lucruri erau aduse din străinătate, și anume: ghivecele din plastic erau din Germania, bridele de prindere din Austria, până și pământul (solul) pentru flori era adus din Cehia, iar mușcatele pe care le credeam de la noi erau aduse din Ungaria! După această constatare care m-a frapat într-o oarecare măsură, mi-am pus întrebarea: Oare noi, românii, nu mai știm să producem nimic din toate acestea!?

Nu comentez marile dispariții în ultimele două decenii din Brașov și județul omonim, declarate înainte de 1990 cele mai industrializate zone ale țării noastre după București; mi-e și teamă să mă gândesc, dar să mă pronunț ce curs au urmat toate acestea.

În Brașov a fost complet demolată și măcinată uzina de tractoare UTB, emblema României, construită pe locul unei fabrici de avioane din perioada interbelică, în locul ei amplasându-se cel mai mare mall din Transilvania, unde se vând aproape exclusiv mărfuri produse în străinătate!

Într-o croazieră pe fluviul Nil de la Cairo la Assuan atenția mi-a fost atrasă de tractoarele care acționau batozele de treier ale grâului și pregăteau terenul pentru a doua recoltă, care în totalitate erau de la UTB Brașov, fiind mândru nevoie mare în fața străinilor de această patriotică constatare.

Pe unde am umblat în țările fostului lagăr comunist Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia și Bulgaria – nu a fost greu să observ construcțiile industriale vechi antebelice cu ziduri roșii de cărămidă aparentă și coșuri de fum înalte, alături de care coexistă alte construcții mai mari din beton din era socialistă, flancate de alte construcții strălucitoare din oțel și sticlă apărute după 1990, ca produse mai moderne ale aderării la UE și semn de continuitate peste timpuri.

Ce am făcut noi în comparație cu vecinii noștri de suferință după căderea comunismului nu este greu de observat, dar ne este și greu să o recunoaștem și chiar să o spunem. Și, când mă gândesc puțin la cele prezentate mai înainte care au fost provocate de o banală cumpărătură pentru înfrumusețarea unui balcon, ce s-a întâmplat la nivel macro de țară îmi provoacă spaima în ce direcție mergem.

Și nu numai pe mine, din păcate!

Teodor MARUȘCA

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *