reclama youtube lumeasatuluitv

Râfov, comuna cu investiții publice, dar fără dezvoltare economică

Share Button

Când s-a construit autostrada București-Ploiești se vorbea despre oarecare beneficii economice care or să curgă înspre comunele traversate de magistrală. Ca să glumim un pic, până acum singurele avantaje au picat pentru cei care s-au nimerit cu terenurile în calea drumului, despăgubirile fiind generoase. Paradigma s-ar putea schimba atunci când se va realiza și tronsonul Ploiești-Comarnic-Brașov. Deocamdată, autostrada este prea puțin circulată, așa că n-am văzut, în cinci ani, nici industrii așezate lângă ea, nici restaurante/moteluri în zonele de refugiu, deci niciun ban n-a picat în buzunarul bugetelor locale din localitățile brăzdate de șosea: Balta Doamnei, Gherghița, Olari, Dumbrava, Râfov și Bărcănești.


Despre Râfov s-a auzit pe plan național dintr-o singură perspectivă, când s-au prezentat imagini ale Conacului Cantacuzino, retrocedat parcă, aflat în ruină.


Și ne oprim azi la localitatea Râfov, avantajată în schimb de altceva, ca în buna tradiție românească: oarece conexiuni de rudenie la vârful statului român, ceea ce a adus o alocare bugetară guvernamentală și județeană generoasă. Chestiunea s-a resimțit din plin în ceea ce înseamnă infrastructură publică, dar viața localnicilor n-a fost schimbată semnificativ deoarece circuitul n-a mers mai departe, în sensul investițiilor private, aducătoare de locuri de muncă. Localitatea e și una greu de gestionat, dată fiind întinderea mare și dispunerea oarecum risipită a satelor componente pe cele 4.174,95 ha: Râfov, Moara Domnească, Antofiloaia, Goga, Buchilași, Buda, Palanca, Sicrita, Mălăiești. Ca populație, cu 5.297 de locuitori și 1.681 de gospodării, comuna se încadrează în categoria unităților administrativ-teritoriale mijlocii. Așezarea disune de 7 școli, 6 grădinițe, terenuri de sport, 4 cabi-nete medicale individuale, 2 cămine culturale și 7 biserici ortodoxe, una dintre acestea, Biserica „Sf. Nicolae“, fiind monument istoric.

Revenind la investiții, în ultimii ani a fost o infuzie de peste 16 milioane de lei, de două ori cât bugetul anual al localității: alimentare cu apă în satele Buda și Palanca – 3,8 mil. lei; rețea de canalizare în 6 din cele 9 sate – 7,8 mil. lei; branșamente apă – 0,803 mil. lei; asfaltare drumuri – 1,4 mil. lei; infrastructura școlară – 3,3 mil. lei. Administrația locală a mai depus proiecte în valoare de 51 milioane lei pentru alimentare cu gaze (11,35 mil. lei), proiect integrat apă-canal-drum în satul Sicrita (17,5 mil. lei), teren de sport (4,1 mil. lei), canalizare (9,9 mil. lei), infrastructura școlară (4,1 mil. lei), iluminat stradal (1,9 mil. lei), centru cultural (2,7 mil. lei). Deci astăzi, spre comparație cu anul 2010, să zicem, lucrurile stau mult mai bine sub aspectul îmbunătățirii infrastructurii publice. Dar, cum spuneam, standardul de viață al locuitorilor este același cu al oricărei alte așezări care se bazează prea mult pe agricultură deoarece domeniile de dezvoltare sunt limitate la legumicultură, cultura mare, creșterea animalelor, apicultură, panificație și morărit, iar ca domeniu extraagricol am nota doar exploatarea de nisipuri și pietrișuri din albia râului Teleajen.

Maria BOGDAN

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.