Prioritatea agriculturii româneşti. Cadastrul şi organizarea teritoriului
Cunoaşterea şi valorificarea durabilă a resurselor funciare sunt condiţionate de determinarea suprafeţei, formei şi dimensiunii, precum şi a capacităţii de producţie şi a modului de organizare a teritoriului.
Pământul, ca principal mijloc de producţie în agricultură şi silvicultură limitat ca întindere, necesită o utilizare raţională, protejat, ameliorat şi conservat, în contextul păstrării echilibrului ecologic.
Ca urmare a faptului că pământul constituie condiţia de bază a producţiei agricole şi silvice, îndeplinind cele 5 funcţii ca principale destinaţii economice, Ministerul Agriculturii a creat şi dezvoltat de peste 150 de ani sisteme legislative şi administrative de cadastrare şi de organizare teritorială pentru cunoaşterea şi gospodărirea fondului funciar pentru întreg teritoriul naţional.
Indiferent de destinaţia lor, terenurile care compun fondul funciar se împart din punctul de vedere al folosinţei într-un număr de 10 categorii şi 56 de subcategorii de folosinţă, terenurile agricole reprezentând grupa cea mai importantă, căci pământul constituie atât mijloc de muncă cât şi obiect al muncii.
De fapt, din cele mai vechi timpuri şi până la începutul epocii moderne, când activitatea de cadastru a fost reglementată prin Legea nr. 23/1933 pentru organizarea cadastrului funciar şi introducerea cărţilor funciare, precum şi în continuare până în 1996 cadastrul a funcţionat în cadrul Ministerului Agriculturii, asigurând cunoaşterea şi valorificarea resurselor funciare prin aplicarea legilor proprietăţii, dar mai ales pentru creşterea responsabilităţii în gestionarea eficientă a pământului şi a spaţiului rural.
Din 1996, prin Legea nr. 7 din acelaşi an – Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare care prevede: ministerele, instituţiile centrale de stat, regiile autonome şi alte persoane juridice organizează cadastrul de specialitate în domeniile: forestier, ape, industrial, extractiv, imobiliar-edilitar, transporturilor, turismului, zonelor naturale, protejate şi construite, celor de risc ridicat de calamităţi naturale ori supuse poluării şi degradării – cadastrul funciar şi organizarea teritoriului trec în subordinea Ministerului Administraţiei Publice, apoi în cea a MAI. Mai târziu, în subordinea Guvernului. Deci, numai cadastrul agricol şi organizarea teritoriului agricol sunt desfiinţate prin semnătura ministrului Agriculturii de atunci, Ilie Sârbu. Altfel, Ministerul Agriculturii a fost lipsit de principalul organ tehnic pentru cunoaşterea şi gospodărirea resurselor funciare – cadastrul şi organizarea teritoriului. Lipsa acestor activităţi a creat haosul care există în agricultură, cu toate consecinţele ce decurg de aici, inclusiv slaba absorbţie a fondurilor UE.
Propunerile recente de completare a cadrului naţional strategic – elaborat pentru stabilirea liniilor directoare ale dezvoltării durabile a agriculturii şi a spaţiului rural, de către Secţia de Economie Agrară şi Dezvoltare Rurală – menţionează efectuarea lucrărilor de cadastru şi trecerea activităţii în subordinea MADR. În plus, la Conferinţa Naţională a Ligii Asociaţiei Producătorilor din România (LAPAR) preşedintele Laurenţiu Baciu, trecând în revistă problemele din agricultură, a menţionat în primul rând lipsa cadastrului agricol, iar Valeriu Steriu – preşedintele Comisiei prezidenţiale pentru agricultură, într-o analiză SWOT preciza că pentru agricultura românească „lipsa legislaţiei şi a programelor de sistematizare a localităţilor şi organizarea terenurilor agricole, disfuncţionalitatea în relaţia cadastru-dezvoltare rurală evidenţiază o dată în plus greşeala făcută prin scoaterea cadastrului de la agricultură şi lichidarea activităţii de organizare a teritoriului care era realizată până în 1996 în cadrul IGFCOT şi a celor 41 de OCOTA judeţene“. Cadastrul constituie principala componentă a unui sistem prin care se asigură măsurarea, descrierea sub multiple forme şi aspecte, gestionarea şi circulaţia liberă a celui mai important element al avuţiei naţionale, pământul, în consecinţă şi consens cu reforma economico-socială pe baza unei strategii adecvate.
Continua schimbare a forului tutelar nu numai că nu a creat cadrul necesar pentru executarea lucrărilor de cadastru general pe teritoriile administrative de bază – comunele, nu au asigurat nici baza pentru înscrierea proprietăţilor în Cartea Funciară, dar a fost distrus sistemul unitar de cadastru şi organizarea teritoriului care funcţiona în cadrul MADR, deşi până în 1990 cadastrul funciar era realizat pe 87% din suprafaţa ţării, pe aproape toate terenurile extravilane (18 mil. ha şi 7.500 localităţi din cele 13.000). Şi aceasta pentru că sistemul integrat de cadastru şi organizarea teritoriului, respectiv Institutul de Geodezie, Fotogrametrie, Cartografie şi Organizarea Teritoriului (IGFCOT) şi Oficiile de Cadastru şi Organizarea Teritoriului Agricol (OCOTA) a fost lichidat prin crearea Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. De aceea se apreciază că este necesară readucerea urgentă a activităţii de cadastru la MADR şi reîntregirea cu activitatea de organizare a teritoriului, aceasta fiind principalul gestionar al spaţiului rural care deţine peste 90% din teritoriul naţional.
Semnificaţia lucrărilor de cadastru şi organizarea teritoriului agricol cresc considerabil în actualele condiţii ale agriculturii româneşti, când principalele probleme sunt de natură economică şi organizatorică. Aceasta impune, ca o cerinţă imediată, reînfiinţarea IGFCOT şi OCOTA.
Prof. univ. dr. ing. Ion BOLD
