fbpx
reclama youtube lumeasatuluitv

Piaţa mondială a porumbului

Share Button

header_backAstăzi, cultura de la care se obţin cele mai mari producţii şi care devansează din acest punct de vedere atât orezul cât şi grâul ocupă un loc din ce în ce mai important în furajare. În plus, noile alternative industriale, precum bioetanolul, oferă perspective reale de creştere a profitabilităţii culturii porumbului. Pentru a permite obţinerea unor producţii atât de importante este nevoie însă de seminţe de calitate şi în cantităţi suficiente. În acest scop, în întreaga lume se cultivă suprafeţe tot mai însemnate de porumb pentru sămânţă.

Cultura porumbului în lume

Cu o suprafaţă cultivată de peste 160 milioane de hectare, porumbul este astăzi prima cultură din lume. Din această suprafaţă, 148 milioane de hectare sunt cultivate cu porumb boabe, iar restul cu porumb furajer.

Ca să facem o compa­raţie, putem spune că la porumb s-au atins cantităţi de 800 de milioane de tone, în vreme ce grâul vine din urmă cu 700 milioane de tone. SUA rămâne liderul absolut în ceea ce priveşte suprafaţa ocupată cu porumb boabe, în vreme ce statele care alcătuiesc UE 27 primează la cultura pentru furaj, care ocupă circa 5 milioane de hectare, adică 43% din totalul cultivat la nivel mondial.

Peste 60% din această suprafaţă este cultivată în Franţa şi Germania, unde accentul se pune pe porumbul furajer datorită sectorului zootehnic foarte dezvoltat în cele două ţări. Statele membre UE 27, alături de Rusia şi Ucraina, cultivă în total 7,5 milioane de ha de porumb furajer.

Suprafaţa cultivată cu porumb boabe atinge la nivelul UE 27 aproximativ 8,5 milioane de hectare, în vreme ce alături de Rusia, Ucraina, Serbia, Croaţia, Moldova şi Turcia aceasta depăşeşte 14,5 milioane de hectare.

Porumbul boabe, în Europa

Producţia de porumb boabe obţinută la nivelul UE 27 este de 55 de milioane de tone. Aceasta poate oscila însă datorită unor ţări precum România sau Bulgaria care, din cauza condiţiilor climatice nefavorabile dar şi a lipsei irigaţiilor, trag în jos semnificativ nivelul randamentelor europene. Cu o suprafaţă cultivată de 2,4 milioane hectare, România este lider absolut în Europa. Din punctul de vedere al randamentelor, nu ne ridicăm însă nici măcar la jumătatea realizărilor fermierilor francezi.

Suprafeţele cele mai mari din Europa cultivate cu porumb boabe se întâlnesc în România, Ucraina şi Franţa. În privinţa randamentelor, cel mai bine stau Franţa şi Italia, cu producţii cuprinse între 9 şi 10 t/ha.

Porumbul pentru sămânţă

La momentul de faţă, pe plan mondial se cultivă aproximativ 800 mii de hectare cu porumb pentru sămânţă. Peste 85% din această suprafaţă este concentrată în trei zone principale de producţie. Este vorba despre SUA şi China, care deţin cea mai mare suprafaţă, 670 mii de hectare, şi de UE, unde se cultivă aproape 122 mii de hectare.

Deşi SUA rămâne cel mai mare cultivator de porumb pentru sămânţă, doar 10% din cantitatea produsă merge la export. Mai mult, tendinţa manifestată în ultimii ani este de scădere a acestui procent, în condiţiile în care pe plan local se manifestă o cerere tot mai mare de porumb pentru etanol. În plus, legislaţia europeană îngreunează destul de mult exportul SUA de sămânţă pură, considerată ca fiind „puţin“ contaminată de OMG.

China, cu cele 250 mii de ha de porumb pentru sămânţă, este cel de-al doilea mare producător la nivel mondial. Nici China nu se numără însă printre exportatori, producţia îndreptându-se doar spre consumul propriu. 

Chile este, în schimb, ţara care, deşi produce puţin porumb, acesta este destinat numai exportului. Este vorba de sămânţa de porumb de contrasezon, care apare pe piaţă în perioada în care la noi este iarnă.

Franţa, lider

La nivelul Europei, principalii producători de sămânţă de porumb sunt Franţa, Ungaria şi România. Împreună, cele trei cultivă 100 mii de hectare dintr-un total de 122 de mii. Franţa şi Ungaria, cu 55 respectiv 26 de mii de hectare, exportă aproape jumătate din tot ce produc, exclusiv în Europa.

România, cu cele 16.500 de hectare cultivate, exportă încă puţin comparativ cu celelalte două ţări mari producătoare, deşi are un istoric la fel de îndelungat în producerea porumbului de sămânţă. În România aceste suprafeţe au scăzut drastic de-a lungul timpului.

Astăzi ele sunt localizate în unităţi aflate sub îndrumarea tehnică şi organizatorică a INCDA Fundulea şi, mai ales, a unor companii străine cum sunt Pioneer sau Monsanto, care au ales să producă sămânţă în ţara noastră.

 Valentina ŞOIMU

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.