Pentru mulți români, creştere economică = foame

18 octombrie 2018 Agro Business

E toamnă, deci e vremea statisticilor. De câțiva ani, cu o creștere economică de peste 4 procente, România este campioana economică a Uniunii Europene. Însă cifrele statistice date publicității în această toamnă spun că situația nu este la fel de roz așa cum lasă autoritățile să se înțeleagă.

Într-adevăr, creșterea salariului minim pe economie și a pensiilor sunt fapte certe, care au avut impact în buzunarele românilor… Asta până când comercianții au crescut prețurile, iar creșterile aproape s-au anulat. Mai jos putem să vedem cum se reflectă în statistici această stare de fapt…

Jumătate au probleme

„Condiţiile de viaţă ale populaţiei din România“ este numele unui studiu dat recent publicității de Institutul Naţional de Statistică (INS). De aici aflăm că jumătate din români fac faţă cu greu cheltuielilor curente şi tot mai mulţi trebuie să se împrumute pentru a le acoperi, arată studiul preluat de Mediafax. „Dintre plăţile pentru care s-au înregistrat restanţe în cursul anului 2017, cele mai frecvente cazuri au fost la energia electrică (51% din gospodăriile cu restanţe), întreţinerea locuinţei (50%) şi abonamentul telefonic (36,3%).“ Tot din studiu aflăm că procente reduse s-au înregistrat la restanţele pentru rate la împrumuturi (7,2%), „explicabil prin specificul acestor tipuri de plăţi care sancţionează mai sever nerespectarea termenelor de plată, precum şi prin frecvenţa redusă a gospodăriilor care au de restituit împrumuturi“, arată statisticienii. După statutul ocupaţional al capului gospodăriei se observă că gospodăriile de şomeri se regăsesc în situaţia cea mai dificilă, ponderea celor care nu şi-au putut plăti la timp sumele datorate fiind de 62,7% – proporţie mai mare faţǎ de celelalte categorii de gospodǎrii. Fenomenul restanţelor este, de asemenea, mai răspândit în cazul gospodăriilor cu copii şi mai ales al celor cu doi adulţi ṣi 3 sau mai mulţi copii în întreţinere (42,9%) sau, respectiv, în cazul gospodăriilor cu un părinte singur cu cel puţin un copil (42,5%). Potrivit INS, două din 5 gospodării (38,9%) afirmă că suportă „cu dificultate“ sau „cu mare dificultate“ cheltuielile curente ale vieţii, iar dacă se iau în considerare şi cele care declară „o oarecare dificultate“ în acoperirea cheltuielilor de zi cu zi se ajunge la 81,6% din totalul gospodăriilor. „Aproape pentru una din 5 gospodării cheltuielile curente nu pun probleme deosebite, acestea fiind depăşite „destul de uşor“, „uşor“ sau chiar „foarte uşor“. Per ansamblu, aproape o treime din gospodării consideră că pot efectua cheltuielile curente cu un venit bănesc net lunar minim cuprins între 1.001 şi 2.000 de lei, dar trei din 5 gospodării au nevoie de cel puţin 2.000 de lei pentru acoperirea cheltuielilor lunare.

Patronii foamei…

În cadrul aceluiași studiu dat publicității de INS aflăm de o statistică cel puțin surprinzătoare. Astfel, din cercetarea sociologică aflăm, nici mai mult nici mai puțin, că unul din 5 din patroni spune că suferă de foame. Astfel, mai mulţi întreprinzători au afirmat că nu-şi permit acoperirea cheltuielilor curente, că sunt restanţieri la întreţinerea casei şi chiar că nu-şi pot asigura o masă consistentă. Totuși, din cercetare reiese că majoritatea patronilor şi lucrătorilor pe cont propriu duc un trai îndestulător, dar şi că există o minoritate puternic afectată de neajunsurile sărăciei. Spre exemplu, 21,3% din întreprinzători au declarat, pentru INS, că nu-şi permit „consumul a cel puţin un fel de mâncare cu carne sau peşte o dată la două zile“. Desigur, în cealaltă „tabără“ se regăsesc – potrivit INS – restul de 78,7% care nu au probleme cu procurarea unei hrane consistente. Acelaşi sondaj efectuat în anul anterior arăta că 23,5% din întreprinzători se aflau în situaţia de a nu-şi putea procura hrana. În cadrul sondajului pe acest an, 16,9 din întreprinzătorii care locuiesc în mediul urban şi 24,4% din cei care locuiesc în mediul rural au declarat că suferă de foame, nepermiţându-şi „consumul a cel puţin un fel de mâncare cu carne sau peşte o dată la două zile“. Referitor la cheltuielile casei, 32,4% din întreprinzători au declarat că nu le pot acoperi la timp (27,2% în mediul urban şi 36% în mediul rural). Potrivit INS, 34% sunt restanţieri la întreţinere, 47,7% nu-şi pot plăti la timp factura la energie şi 39,8% rămân în urmă cu plata abonamentului la telefon. Oamenii de afaceri – „lucrători pe cont propriu, inclusiv patroni“, în terminologia studiului citat – au fost întrebaţi şi în ce condiţii locuiesc. Răspunsurile consemnate de INS arată că în total 12% din antreprenori „nu pot menţine o temperatură adecvată în locuinţă“, în această situaţie fiind 8,2% din cei care locuiesc în mediul urban şi 14,6% din cei care locuiesc în mediul rural. Mai mult, 20,4% din locuinţele patronale sunt „fără baie sau duş“ şi 22,3% sunt „fără grup sanitar“, se mai arată în studiul INS. În mediul urban, din statistica pe 2018 au dispărut locuinţele întreprinzătorilor „fără baie sau duş“, dar mai apar 7,1% care sunt „fără grup sanitar“. În mediul rural, 30,9% din locuinţele întreprinzătorilor sunt „fără baie sau duş“, respectiv 32,8% sunt „fără grup sanitar“. Referitor la dotarea locuinţei cu bunuri de folosinţă îndelungată, 6% din întreprinzători au declarat că „nu-şi permit“ achiziţia unei maşini de spălat rufe, 10% „nu-şi permit“ achiziţia unui calculator şi 19,8% nu pot achiziţiona un autoturism.

Per total, 34,7% din întreprinzători au declarat că acoperă „cu dificultate“ şi „cu mare dificultate“ cheltuielile curente, iar 28,3% le acoperă „uşor“ şi „foarte uşor“. În fine, 59,6% din întreprinzătorii chestionaţi de INS (52,2% în mediul urban şi 64,8% în mediul rural) au declarat că nu-şi pot permite „plata unei vacanţe de o săptămână“.

Firmele, în stand-by

Un alt studiu dat recent publicității este Barometrul Industrial realizat de IRSOP și SNSPA. De aici aflăm că aşteptările managerilor pentru următoarele şase luni au rămas pe loc, dar se află sub media istorică din ultimii 3 ani. „Ne aşteptăm ca probabil în august sau mai plauzibil în septembrie să vedem un început de redresare. Deocamdată este însă aproape sigur că scăderea constantă a creşterii în ultimele trei luni va fi resimţită la nivelul întregii economii. Volumul producţiei a rămas pozitiv, ba chiar a urcat un punct (de la 55 în iunie la 56 în iulie), dar acest avans pare a fi mai degrabă un mic puseu conjunctural. Stocurile au dat înapoi de la 49 la 47, semn că firmele au mai desfăcut o parte din produsele finite, evită stocări nenecesare şi produc prea puţin pentru a ridica nivelul stocurilor. Comenzile noi au scăzut de la 53 la 52. Scăderea oricât de mică a comenzilor proaspete are un efect demoralizant şi explică probabil în mare măsură de ce optimismul firmelor se erodează treptat. Comenzile pentru export au coborât mai drastic, de la 57 în iunie la 54 în iulie. În ultimele cinci luni cererea internă a scăzut constant, în timp ce comenzile pentru export au fluctuat în sus şi în jos fără o direcţie clară. De fapt, comenzile pentru export au devenit mult mai volatile decât cererea internă şi deci mai impredictibile. Una dintre explicaţii este probabil şi slăbirea activităţii din zona Euro, în urma tensiunilor apărute în comerţul global.

(…) Preţurile încasate de firme pentru produsele proprii au regresat puternic de la 60 la 57. În contextul cererii scăzute şi a incertitudinilor viitoare firmele au o capacitate scăzută de a menţine vânzările la preţuri avantajoase.“

Bogdan PANȚURU