PAC 2014-2020 trebuie modificat radical
Lansată în 1962, Politica Agricolă Comună (PAC) este, cel puțin teoretic, un parteneriat între agricultură și societate, între țările Uniunii Europene și fermierii săi. Potrivit unui document al UE, obiectivele principale ale PAC sunt, printre altele, creșterea productivităţii agricole pentru a asigura securitatea aprovizionării cu hrană la preţuri rezonabile pentru consumatori, dar și asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru agricultorii din UE. Asta în teorie. În practică situația agricultorilor europeni este din ce în ce mai grea din cauza fenomenelor meteo extreme, a crizei financiare și a diferitelor crize politice locale care afectează economia UE.
Mai multe erori
Când e vorba de politicile europene, oricare ar fi ele, nimeni nu prea comentează nimic. UE zice, iar apoi toată lumea se execută. Sunt însă și excepții. Este cazul și șefului fermierilor din UE, Christian Pees, preşedintele COGECA şi al Grupului Cooperatist Euralis. Acesta a declarat recent într-un seminar dedicat agriculturii că noua Politică Agricolă Comună 2014-2020 este deja depășită și că necesită o amplă revizuire. „Această versiune a PAC 2014-2020 este o aprofundare ultimă în ceea ce privește politica agricolă a UE așa cum a fost ea definită la începutul anilor ’90. Adică este fondată pe principiul decuplării ajutoarelor acordate agriculturii, fiind vorba de un ajutor direct necuplat acordat producției și care e bazat pe un principiu care a iritat mulți fermieri în Uniune. Pentru că în UE o activate agricolă nu poate să supraviețuiască fără subvenție. De aceea consider aceasta ca o aberație din punct de vedere economic deoarece, prin extrapolare, ne duce la concluzia că piețele mondiale ale agriculturii ar fi «neadevărate», neproductive în esența lor. Consider că o activitate economică, oricare ar fi ea, nu și-ar putea găsi locul pe piața mondială dacă nu ar fi profitabilă. Or, în momentul în care considerăm prin Politica Agricolă Comună că exploatările agricole nu pot exista decât cu subvenții, noul contract este ilogic“, explică Christian Pees.
Un PAC prea ecologist
Al doilea element semnalat de Christian Pees și care provoacă „iritarea“ agricultorilor este că ajutoarele acordate fermierilor sunt mult prea legate de aspectele ecologice. Povestea este așa: prin noul PAC se spune: „Voi, agricultorii și cei din industria alimentară din Europa, ca să puteți supraviețui aveți neapărat nevoie de subvenții directe, însă publicul, consumatorii nu acceptă ca voi să primiți acest ajutor pentru că nu înțeleg problemele agriculturii. De aceea, ca să justificăm acest ajutor dat agriculturii, fermierii trebuie să fie foarte merituoși și să respecte la sânge toate normele ecologice.“ Sunt de acord că normele ecologice trebuie respectate peste tot în lume când vine vorba de activitățile agricole, dar modul în care este pusă problema în Politica Agricolă Comună este o formă de șantaj pe care o consider inadmisibilă.
Şi, în timp ce noi ne pregătim de o nouă Politică Agricolă Comună, şi SUA fac acelaşi lucru. Şi SUA a închiriat capitolul ajutoarelor decuplate. În fapt, politica agricolă americană este anticiclică, având la bază trei elemente: continuarea ajutorului dat populaţiei nevoiaşe prin aşa-zisele food stamps cu un buget de 70 de miliarde de dolari. Aceasta este de fapt o subvenţie dată populaţiei. De exemplu, dacă SUA are o producţie mare de porumb sau pui, prin această subvenţie se reglează piaţa. Al doilea element pe care se bazează politica agricolă americană este acordarea fermierilor de ajutoare directe, dar numai în condiţiile în care preţul materiilor prime scade. În schimb, dacă acest preţ este ridicat, nu primesc nimic“, explică Pess.
Între intervenționism și liberalism
Potrivit șefului fermierilor europeni, dacă în Europa se mai păstrează filosofia unei „economii de piață libere“, în Statele Unite statul face tot ce poate pentru a-i proteja pe agricultori. „Trebuie spus că în noua politică agricolă americană a fost introdus un nou sistem de asigurări. Acum, practic, SUA sponsorizează primele de asigurare pe care fermierii le fac pentru a-şi garanta veniturile, iar sponsorizarea este între 50 și 80% din primele de asigurare în funcție de tipul producției respective. Cu alte cuvinte, prin acest sistem SUA reasigură asiguratorii și, prin toate aceste măsuri, fermierii americani sunt la adăpostul volatilității prețurilor. Prin urmare vedem două politici agricole foarte diferite ale SUA și UE. Și nu pot să nu remarc că PAC-ul european, așa cum este gândit, este la final. În acest sens, tot mai multe voci spun că PAC va fi schimbat radical din 2020 sau chiar mai devreme de această dată. Până acum nimeni nu a îndrăznit, mai ales la nivel politic în UE, să pună în discuție sistemele de ajutoare directe pentru fermierii europeni. De aceea, nu exclud ca ajutoarele directe să fie un mecanism care să permită noilor state membre să atingă nivelul de competitivitate a statelor vechi din UE. Partea bună este că toată lumea conștientizează acest aspect și cu toții ne așteptăm la o schimbare. Vorbim în principal de o compensare a veniturilor fermierilor în perioadele în care prețurile scad“, a explicat preşedintele COGECA.
Despre România, numai de bine
În ceea ce privește agricultura României, Christian Pees a spus că „este pe drumul cel bun“, dar că fermierii români trebuie să persevereze pentru a ajunge la mijloace de producţie performante. „Fermierii români trebuie să persevereze în a-şi apropia aceste mijloace de producţie performante, să fie din ce în ce mai buni şi în permanenţă atenţi la costuri şi la a avea cele mai bune practici agricole şi cât mai multe beneficii. Am găsit în România un potenţial agricol imens, dublat de prezenţa unor fermieri experimentaţi.“ În opinia oficialului, potențialul agricol al României este esențial pentru Uniunea Europeană. „Ceea ce am văzut împreună cu colegii mei fermieri este că această Câmpie Românească, în care am fost, îţi dă chef să faci agricultură. Ne face să visăm la parcelele şi calitatea solului pe care le-am văzut aici. Pentru a pune problema altfel, a o reformula, România are un formidabil potenţial agricol, care este esenţial pentru Europa“, a conchis Christian Pees.
Cât costă PAC
Ca politică comună integrată, PAC este finanţată prin bugetul anual al UE. Pe de altă parte, alte domenii de politică, precum serviciile de sănătate și educaţia, sunt finanţate în mare măsură de guvernele naţionale ale statelor membre ale UE. Când a fost lansată acum 52 de ani, PAC era cel mai mare element din cadrul unui buget UE foarte mic. În prezent, cheltuielile anuale cu agricultura și cu dezvoltarea rurală cumulează aproximativ 55 de miliarde de euro, în jur de 45% din bugetul total al UE. Cheltuielile PAC au atins punctul culminant de 72% din bugetul UE în 1984 și de atunci au scăzut constant. Se anticipează că această tendinţă descendentă va continua.
Bogdan PANŢURU