OMEK 2017 – Târgul Internațional de Agricultură și Industrie Alimentară al Ungariei
Bineînțeles, atenția agribusiness-ului din România a fost concentrată pe recent încheiata ediție a INDAGRA. Însă, în context, merită să scriem câteva observații legate de OMEK 2017, Târgul Internațional de Agricultură și Industrie Alimentară al Ungariei, ajuns, conform organizatorilor, la ediția a 78-a și desfășurat în perioada 20-24 septembrie 2017.
Ediția din aceast an a avut ca țară invitată Japonia, iar prezența expozanților ilustrată mai ales de câteva standuri care au organizat show-uri de gătit produse tipic japoneze. Circa o treime din totalul spațiului expozițional a fost ocupat/închiriat de ministere și alte instituții de stat ungare, care le-au oferit apoi cu „generozitate“ expozanților din țările limitrofe, în mare parte etnici maghiari. Această abordare a generat o reacție negativă a mediului de afaceri maghiar, care a considerat că nu beneficiază de un sprijin egal din partea statului și, ca atare, numărul de expozanți s-a redus substanțial, de la circa 1.000 în 2015 la mai puțin de 700 la această ediție. De menționat că aproximativ 100 de expozanți erau din țările limitrofe cu etnici maghiari: Serbia, Slovacia, Croația, Ucraina, iar din România au participat fermieri din județele Arad, Cluj, Covasna, Mureș și Harghita.
Situația menționată este mai ușor de înțeles dacă luăm în considerare că recenta relaxare a criteriilor de acordare a cetățeniei ungare a însemnat peste 1 milion de noi cetățeni cu drept de vot din țările menționate, iar marea lor majoritate votează cu FIDESZ și Victor Orban. În contextul în care 2018 este an electoral, manevra de susținere a acestor comunități prin astfel de programe este mai ușor de înțeles.
Legat de expoziție ar mai fi de menționat numărul destul de mare de vizitatori, peste 100.000, și multitudinea de evenimente culinare și artistice organizate pe parcursul acestui târg. Din punctul de vedere al expozanților din România, târgul a fost o ocazie excelentă pentru a crește vizibilitatea regiunilor cu etnici maghiari, cu implicații și pentru turism, fiind totodată încheiate și câteva contracte comerciale pentru piața tot mai crescută a produselor tradiționale, eco și bio.
În concluzie, ar fi util ca și statul român să găsească soluții pentru întărirea relațiilor cu comunitățile transfrontaliere românești, inclusiv prin invitarea lor la târguri și expoziții. Desigur, în privința produselor agroalimentare, faptul că unele state cu comunități românești semnificative nu sunt încă membre ale Comunității Europene „poate“ reprezenta un impediment, dar dacă alții au găsit soluții…
Text și poze Clement LUPU