Negocierile UE-Mercosur produc frisoane

Comisia Europeană are în vedere posibilitatea reînceperii negocierilor comerciale cu statele membre Mercosur (Brazilia, Argentina, Paraguay, Uruguay). Mercosur este un important furnizor de produse pentru UE, mai ales de materii prime (minereuri de fier şi neferoase, lemn, inclusiv lemn preţios, cereale, oleaginoase), produse agroalimentare (cafea, fructe tropicale etc.), produse agroalimentare (cafea, fructe tropicale, zahăr, uleiuri vegetale etc.). La rândul ei, UE exportă aici mai ales autovehicule, produse electronice şi electrotehnice, echipamente industriale, produse de lux etc.

Consecinţe

O asemenea mişcare ar avea consecinţe extrem de păgubitoare pentru agricultura Uniunii Europene şi ar trimite un mesaj complet greşit multora dintre partenerii comerciali având în vedere motivele următoare.

Uniunea Europeană a accentuat în mod repetat faptul că negocierile multilaterale din cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului reprezintă cea mai bună modalitate de a garanta faptul că toate ţările vor beneficia în mod cinstit de beneficiile aduse de creşterea comerţului. Acordarea de concesii preferenţiale într-un acord bilateral cu ţările ai căror comercianţi sunt cei mai puternici din lume ar face ca viitorul „fermei-familie“ din Europa să fie mult mai precar decât este în acest moment.

Exporturile comerciale ale Argentinei şi Braziliei provin din ferme de dimensiuni foarte mari şi din unităţi de prelucrare în care munca se desfăşoară în condiţii dubioase.

Această afacere a ţărilor membre Mercosur cu UE ar conduce la importuri mărite în ceea ce priveşte carnea de vită, carnea de porc, de păsări, de grâu, de soia şi citrice mult mai mari decât posibilele interese ofensive ale UE. În plus, concesiile privind biocombustibilii ar pune în pericol sectorul tânăr de energie regenerabilă al statelor membre UE.

Impactul în plan social

O contracţie substanţială este inevitabilă nu numai în ceea ce priveşte sectorul agricol al Uniunii Europene, ci şi în sectorul agro-alimentar pe de-a-ntregul. N-ar trebui să fie uitat faptul că, în prezent, peste 30 milioane de oameni îşi găsesc de muncă în cadrul fermelor europene şi ceva mai mult de 10 milioane îşi găsesc de lucru în sectorul agroalimentar.

În plus, Mercosur nu este o piaţă sigură. Condiţiile de export şi alte elemente legate de activităţile comerciale, de mare importanţă pentru Uniunea Europeană, cum ar fi posibilitatea de protejare a indicaţiilor geografice, ar fi extrem de îndoielnice.

Siguranţa alimentară

Externalizarea producţiei de procesare a Uniunii Europene ar însemna ca aceasta să piardă controlul în ceea ce priveşte trasabilitatea şi standardele bunăstării animalelor cu un risc mărit de răspândire a bolilor. Ar însemna, de asemenea, un nou impuls dat defrişărilor din ţările Mercosur ca urmare a dorinţei acestora de a produce tot mai mult.

Agricultorii din Uniunea Europeană se străduiesc din răsputeri să producă alimente la cel mai înalt grad de siguranţă alimentară, de mediu şi de bunăstare a animalelor într-un mod care să aibă un impact pozitiv asupra mediului şi zonelor rurale.

Agricultorii îşi văd poziţia competitivă erodată în mod continuu pe măsură ce Uniunea Europeană duce o politică de deschidere a pieţelor sale, cu puţine dovezi care să arate că cetăţenii Uniunii Europene au de câştigat de pe urma adoptării acestor măsuri (de exemplu, preţul zahărului). Ca rezultat, veniturile agricultorilor sunt în scădere (mai jos de nivelurile de sub 2000 în multe state membre) şi ca atare dependenţa lor de plăţile directe este din ce în ce mai mare.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU