Natura umană
Ne bucurăm că am scăpat de pandemie? Oare chiar am „scăpat“? Iar dacă ne bucurasem inițial că s-a terminat cu ținutul prin case din motiv de Covid-19, se pare că, prin ploile sale, natura ne-a dat un lockdown strașnic… Citeam zilele trecute un raport al Băncii Mondiale care, dacă e să-l iei de bun, ne așteaptă vremuri nu tocmai ușoare. Potrivit BM, următoarea criză mondială nu va mai fi una sanitară, ci una alimentară. Cităm din raport… „Un număr din ce în ce mai mare de țări se confruntă cu niveluri în creștere de insecuritate alimentară. Chiar înainte ca pandemia de Covid-19 să reducă veniturile și să perturbe lanțurile de aprovizionare, foametea era în creștere din cauza diferiților factori (conflicte, condiții socio-economice, pericole naturale, schimbări climatice). Impactul pandemiei de Covid-19 a dus la o creștere pe scară largă a insecurității alimentare globale, afectând gospodăriile vulnerabile din aproape fiecare țară, această tendinţă continuând şi în 2021 și 2022.
Prețurile la alimente la nivel mondial au crescut cu 40% din ianuarie 2020, iar la porumb sunt mai mari cu 66%, la grâu cu 23%, iar la cereale cu 45% decât în ianuarie 2020. Riscurile principale pentru securitatea alimentară sunt prețurile cu amănuntul mai ridicate, combinate cu veniturile reduse, ceea ce înseamnă că tot mai multe gospodării trebuie să reducă cantitatea și calitatea consumului de alimente. Creșterea prețurilor la alimente are un impact mai mare asupra persoanelor din țările cu venituri mici și medii deoarece acestea își cheltuiesc o parte mai mare din veniturile lor pe alimente decât persoanele cu venituri mai substanţiale.
Sondajele efectuate de Banca Mondială în 48 de țări arată un număr semnificativ de oameni care rămân fără alimente sau își reduc consumul. Un consum redus de calorii și alimentația insuficientă amenință sănătatea publică și ar putea avea un impact durabil asupra dezvoltării cognitive a copiilor mici.
Unii producători de alimente se confruntă, de asemenea, cu pierderi de alimente perisabile și hrănitoare deoarece modelele de consum se îndreaptă către alimente de bază mai ieftine.
Deși insecuritatea alimentară actuală nu este în mare parte cauzată de lipsa de alimente, întreruperile în aprovizionare și inflația care afectează industriile agricole conexe, cum ar fi îngrășămintele chimice și semințele sau lipsa prelungită a forței de muncă ar putea diminua recolta din sezonul viitor. Dacă fermierii se confruntă cu probleme, aceștia ar putea, de asemenea, să acorde prioritate consumului de semințe ca hrană pentru ziua de astăzi, în loc de a planta semințe pentru ziua de mâine, ceea ce crește amenințarea cu privire la lipsa de alimente în viitor.
Foametea era deja în creștere înainte de Covid-19; se estimează că numărul persoanelor subnutrite crescuse de la 624 milioane de persoane în 2014 la 688 milioane în 2019. Motivele care stau la baza acestei tendințe includ evenimente climatice extreme, conflicte și alţi factori (invaziile de lăcuste, bolile zoonotice etc.)
Se estimează că pandemia de Covid-19 a crescut dramatic numărul persoanelor care se confruntă cu insecuritate alimentară acută în 2020-2021. În aprilie 2021, Programul Alimentar Mondial estimează că 296 de milioane de persoane din cele 35 de țări în care funcționează sunt lipsite de hrană suficientă, cu 111 milioane de persoane mai multe decât în aprilie 2020.“
Adevărul e că de o criză alimentară majoră, de foamete, se vorbește de mulți ani. Statisticile spun că anul trecut au murit de foame 7 milioane de oameni, iar peste 600 de milioane au făcut foamea. Principalele victime sunt în Africa, America de Sud și Asia. Și asta în condițiile în care un alt studiu publicat de această dată de ONU arată că 17% din totalul hranei produse la nivel mondial ajunge la gunoi. Culmea e că, potrivit estimării specialiștilor ONU, în fiecare an românii aruncă la gunoi o cantitate de 1,35 de milioane de tone de hrană. Și asta nu e nimic… Marile țări din Vestul Europei aruncă anual între 10 și 15 milioane de tone de hrană. Deci unii aruncă mâncarea și alții mor de foame? Păi atunci, unde e criza? Probabil că în natura noastră umană…
Bogdan PANȚURU
