cemrom doloflor

Modernizarea serelor ar „subţia“ importurile de legume

Share Button

prima-sera_1Facem legumicultură cu 75% din sere depăşite

Specialiştii Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură şi Floricultură (ICDLF) Vidra, judeţul Ilfov, consideră că suprafeţele cu sere şi solarii ar trebui să se tripleze în următorii ani, pentru a acoperi consumul intern de legume şi a asigura cantităţi sporite la export. Însă, în acest scop, ar fi necesară o nouă strategie naţională.

Victor Lăcătuş, director ştiinţific al ICDLF Vidra, face o adevărată pledoarie pe tema culturilor protejate, care reprezintă un element strategic în dezvoltarea durabilă a legumiculturii din România. Lucrarea a fost elaborată împreună cu Marcel Costache, director general al ICDLF Vidra, şi Costel Vînătoru, şeful Laboratorului de ameliorare la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură (SCDL) Buzău.

Codaşa Europei

„Conform datelor statistice, România se află pe un loc codaș, neonorabil, la producția medie de legume, cu numai 12-16 t/ha și o producție totală de aproape 4 milioane t, comparativ cu alte state europene. Pe de altă parte, suprafața cultivată ar fi de aproape 300.000 ha. Însă nu cred acest lucru. Așa cum am mai spus și cu alte ocazii, la noi se cultivă sub 100.000 ha cu legume. Apoi, nu poate fi vorba de o producție de 4 milioane t și nu pot fi de acord cu o producție medie de 14 t/ha, care ar fi total falimentară. Dar nici nu producem cât ar trebui“ – a declarat directorul ştiinţific.

Pentru a argumenta, a oferit câteva date aflate în evidența ICDLF Vidra, conform cărora în ţara noastră sunt cultivate 82.450 ha, cu un randament de 32.5463 t/ha, ceea ce înseamnă o producție totală de 2.683.450 t. Calculele au fost făcute cu sprijinul stațiunilor din țară, al fermierilor și al firmelor care comercializează semințe, folie etc.

Un alt calcul făcut de cercetători a pornit de la consumul mediu pe cap de locuitor, de 150 kg/an, raportat la o populaţie de 19,043 mil. de locuitori. De aici rezultă un consum intern de 2.856.450 t/an.

Pe de altă parte, exportul s-a cifrat la aproximativ 45.000 t (în 2011), iar importul la 218.000 t/an (cifra oficială fiind de 203.430 t în 2010).

Conform socotelilor, totalul necesar de legume s-ar ridica la 2.901.450 t/an, din care 2.683.450 t/an din producţia internă.

Totodată, Lăcătuș a amintit că, în anul 1985, exportul României a fost de cca 600.000 t de legume proaspete și industrializate, acesta fiind adevăratul potențial al țării noastre.

Extinderea spaţiilor moderne şi avantajele acestora

„Cu trei sferturi din solarii clasice, joase, fără picurare, cu aerisire deficitară, nu putem rezista concurenţei din afară“, a spus Victor Lăcătuş.

Datele sale arată că solariile ultramoderne reprezintă aproximativ 0,15% din totalul existent, moderne – 5%, mediu modernizate – 20%, iar clasice – 75%.

În opinia sa, pentru sporirea producțiilor de legume, soluția cea mai clară și rațională ar fi mărirea suprafeței de solarii, de la 7.000-7.500 ha în prezent (cca 4.000 ha în datele oficiale) la 20.000 ha până în 2020, cu un ritm de 1.500-1.700 ha/an. Atunci, în 2020, se presupune că vor dispărea toate subvențiile din agricultură.

Potrivit explicațiilor sale, în cazul culturilor protejate, omul se poate bizui pe cei trei mari piloni ai dezvoltării durabile: viabilitate economică, echitate socială și durabili­tate ecologică.

În continuare, directorul științific a prezentat mai multe avantaje ale culturilor din sere și solarii, cum ar fi protejarea legumelor de arșița verii, în condițiile modificărilor climatice la nivel global şi regional, reducerea diferențelor mari de temperatură între zi și noapte, ocuparea terenului pe tot parcursul anului sau aplicarea cu mai multă ușurință și eficiență a tratamentelor împotriva bolilor și dăunătorilor și, nu în ultimul rând, obţinerea unor producţii mari şi de calitate, pe tot parcursul anului (în cazul serelor).

De asemenea, există posibilitatea practicării unor tehnologii de vârf (cu pierderi minime de energie, durabile şi profitabile) și, foarte important, a valorificării maxime a rezultatelor cercetării din domeniile geneticii şi ameliorării, agrochimiei, biochimiei, fiziologiei şi protecţiei plantelor.

Alte avantaje ar fi creşterea timpurietăţii (100-300%) şi a producţei totale (100 %), reducerea pierderilor de apă şi a nutrienţilor din sol, creşterea posibilităţilor de diversificare, reducerea consumurilor energetice specifice (30-50%).

Recuperarea investiţiei se realizează în 3-5 ani, cu condiţia subvenţionării cu 50% a tot ce înseamnă modernizare. Garanţia unor construcţii şi facilităţi este de 8-15 ani. Profitul variază între 1,5 şi 2,5 euro/mp/an.

Dezavantajele vechilor tipuri de construcţii

Lăcătuș consideră că solariile vechi, cu înălţime prea mică, cu dimensiuni alese pe criterii empirice, generează un climat interior stresant, de unde rezultă producţie şi calitate slabă. Aceleași cauze au drept urmare o ventilaţie total necorespunzătoare, fapt care explică apariția de boli, avortări.

În construcțiile vechi, irigarea se face pe cărări (consum mare de apă și favorizarea bolilor), iar fertilizarea e manuală (coeficient de utilizare scăzut).

De asemenea, se practică o tehnică fitosanitară depăşită, care are drept consecință o eficienţă redusă.

Ce ar trebui făcut

Directorul ştiinţific al ICDLF Vidra este de părere că, în primul rând, trebuie elaborată o strategie națională privind dezvoltarea durabilă a culturilor protejate și adoptarea unor tipuri constructive noi.

Totodată, este necesară extinderea sistemelor de fertirigare şi ventilaţie, modernizarea tehnologiilor de cultură, precum și asigurarea şi susţinerea unui sistem eficient de informare.

În paralel, Lăcătuș a recomandat aplicarea unor sisteme de stimulare a producătorilor de legume protejate, restructurarea unor servicii de stat privind asistenţa pentru accesarea fondurilor europene prin proiecte în domeniu și organizarea unei reale pieţe de desfacere a legumelor.

Pe de altă parte, nu ar strica un control mai eficient şi mai drastic al importurilor.

Așa cum este normal, domnia sa crede că trebuie alocate fonduri pentru dezvoltarea unei baze moderne de cercetare în domeniul geneticii şi ameliorării, fiziologiei, nutriţiei hidrice şi minerale, biochimiei, calităţii și protecţiei integrate.

Situația „probabilă“ a producției de legume în România

Varză: 23.000 ha x 37 t/ha = 851.000 t.
Tomate: 12.250 ha x 45 t/ha = 551.250 t.
Ceapă: 8.000 ha x 33 t/ha = 264.000 t.
Ardei: 9.500 ha x 30 t/ha = 285.000 t.
Rădăcinoase: 10.000 ha x 27 t/ha = 270.000 t.
Castraveți: 4.500 ha x 50 t/ha = 225.000 t
Vinete: 5.000 ha x 36 t/ha = 180.000 t.
Mazăre: 1.000 ha x 3 t/ha = 3.000 t.
Fasole: 3.000 ha x 5 t/ha = 15.000 t.
Usturoi: 500 ha x 10 t/ha = 5.000 t.
Alte legume: 5.700 x 6 t/ha = 34.200 t.

Traian DOBRE

One Comment

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.